Sulina, intre pamant si mare

Un amestec de culturi, care astazi se imbina doar in arhitectura cladirilor sale. Multe dintre ele lasate in paragina si date uitarii. Nici un semn, nici o inscriptie, nimic Un amestec de culturi, care astazi se imbina doar in arhitectura cladirilor sale. Multe dintre ele lasate in paragina si date uitarii. Nici un semn, nici o inscriptie, nimic

La Sulina se ajunge numai pe apa. O data ajuns in orasul port pe vremuri infloritoare, timpul pare sa fi stat in loc. Orasul este mic, dar fermecator, cele opt strazi paralele cu portul pastreaza atmosfera placuta de odinioara. Cheiul pitoresc, farurile, biseicile, cimitirul maritim si plaja foarte intinsa si aproape salbatica, care este recompensa parcurgerii celor 2 kilometri dintre oras si plaja, sunt punctele de atractie ale Sulinei.

PREZENTUL

Declinul Sulinei s-a accentuat in anii 1990, cand fostele industrii locale ca exploatarea stufului si industria conservelor au fost inchise. Pescuitul ramane ocupatia de baza in zona, insa in mod paradoxal in Sulina nu exista comert cu peste, acesta fiind intr-un fel marfa de contrabanda.

Se vorbeste mult despre reabilitarea Sulinei prin cultura si turism, prin "conservarea patrimoniului, dezvoltarea urbana integrata, cresterea economica prin activitati traditionale, dezvoltarea turismului si protejarea naturii". Organizatii neguvernamentale precum "Salvati Dunarea si Delta" sau "Prietenii Deltei" dezvolta proiecte independente, legate de identitatea culturala sau protejarea Rezervatiei Biosferei, insa nu se poate vorbi despre actiuni corelate, o reala implementare a proiectelor sau o initiativa locala.

ISTORIA

Asezarea este atestata prima data in documente bizantine din secolul al X-lea, fiind mentionat apoi in hartile si portulanele din secolele XIV-XVI. Importanta sa creste in prima jumatate a secolului al XIX-lea, conventia ruso-austriaca incheiata la Sankt Petersburg in 1840 fiind primul document care nominalizeaza Sulina ca port fluvio-maritim si pune bazele navigatiei libere pe Dunare. In 1843 doar sapte vase engleze intrau pe Dunare prin Sulina, sase ani mai tarziu numarul acestora crestea la 128. Sulina devenea astfel unul dintre cele mai prospere orase din Romania beneficiind de regimul scutirilor de taxe.

COMISIA EUROPEANA A DUNARII

Dupa 1856, datorita infiintarii la Sulina a Comisiei Europeane a Dunarii, orasul se modernizeaza. CED si-a construit aici impozante cladiri administrative, cheiuri, ateliere de reparatii, un far, magazine, un spital, statie de telegraf, iar deasupra consulatelor au inceput sa se distinga pavilioanele navale europene.

La sfarsitul secolului al XIX-lea in oras erau "1.200 de cladiri, 154 de pravalii, 3 mori, 70 de mici intreprinderi, o uzina de apa, donatie a Casei Regale din Olanda, o uzina electrica, o linie telefonica de la Tulcea la Galati, un drum modern pe o lungime de 5 mile, doua spitale si un teatru de 300 locuri". Sulina avea doua scoli grecesti, doua romanesti, o scoala germana, una evreiasca si cateva scoli confesionale, un gimnaziu si o scoala profesionala de fete si un institut englez de marina. Erau patru biserici ortodoxe: doua romanesti, una rusa si una armeana, un templu evreiesc, o biserica anglicana, o biserica catolica, una protestanta si doua geamii. Exista o tipografie, in care au fost editate, de-a lungul timpului, bineinteles in mai multe limbi, ziarele Gazeta Sulinei, Curierul Sulinei si Delta Sulinei.

Noua consulate isi aveau sediul aici, printre care: consulatul austriac, viceconsulatele englez, german, italian, danez, olandez, grec, rus si turc, Belgia avand o agentie consulara.

Lloyd Austria Society, Deutsch Levante Linie - D.L.L., Egeo, Johnston Line, Florio et Rubatino, Westcott Linea sau Messagerie Maritime, importante companii maritime din Europa, isi aveau birouri la Sulina.

Perioada interbelica a fost una de bun augur pentru oras, dar in urma incheierii existentei Comisiei Europene a Dunarii in 1937 si a pierderii neutralitatii in 1939 se inchid si consulatele din oras, consecinta fiind o masiva depopulare.

UN AMESTEC DE ETNII

In secolul al XVIII-lea Sulina era o mica comunitate de pescari, cu 1.000-1.200 de locuitori. La sfarsitul secolului al XIX-lea din "4.889 de locuitori: 2.056 erau greci, 803 romani, 546 rusi, 444 armeni, 268 turci, 211 austro-unguri, 173 evrei, 117 albanezi, 49 germani, 45 italieni, 35 bulgari, 24 englezi, 22 tatari, 22 muntenegreni, 21 sarbi, 17 polonezi, 11 francezi, 7 lipoveni, 6 danezi, 5 gagauzi, 4 indieni si 3 egipteni." Iar in perioada interbelica Sulina avea 15.000 de locuitori. Conform recensamantului din anul 2002 populatia Sulinei era de "4.628 locuitori, constatandu-se o depopulare a orasului de circa 20% in ultimii 12 ani, consecinta a declinului factorilor socio-economici".

Cimitirul CED spune povestea uitata a Sulinei, fiind alcatuit dintr-un cimitir musulman, unul evreiesc si unul crestin (ortodox, ortodox de rit vechi - lipovenesc, catolic, anglican). Printre morminte de ofiteri si comandanti de toate nationalitatile, este mormantul printesei Ecaterina Moruzi, nepoata domnitorului moldovean Ioan Sturdza

Canalul Navigabil Sulina a fost construit de Comisia Europeana a Dunarii intre anii 1868-1902. Vedere aeriana generala a Sulinei in anul 1930 In 1745, intr-un document de fondare a vakaf-ului din Sulina, se vorbeste de far si cetate, "bratul Sulina fiind o cale dificila de urmat, in intunericul noptilor se scufunda si pier cele mai multe din corabiile incarcate, ceea ce provoaca lipsuri in aprovizionarea unor orase am donat turnul farului pe care l-am construit nou, spre folosul oamenilor, si a unei cetati solide, pe care am construit-o langa far". Vechiul far turcesc a fost modificat de CED in 1870. In prezent muzeu, este un reper intern la 2,5 km, martor al modificarii liniei tarmului

Corabii englezesti ancorate in portul Sulina Sulina dupa o stampa germana din prima jumatate a secolului al XIX-lea British Seamens Institute si biserica anglicana la sfarsitului secolului al XIX-lea Cafeneaua Europolis si cabinele pe plaja Sediul Comisiunii Europene a Dunarii (C.E.D)