Toyota Hilux, pick-up total

La peste 43 de ani de la lansarea sa în premieră în Japonia, modelul Hilux continuă să dea ora exactă în zona pick-up-urilor utilitare cu valenţe off-road. Asta deoarece, într-o perioadă în care nivelul echipărilor tinde să se genera­lizeze spre superlativ, Hilux are puterea să se impună mai mult prin atributele seci ale performanţelor decât prin gadgeturile oferite la interior.

Modelul testat a fost echipat cu versiunea mai mică a celor două dieseluri existente, respectiv 2.5 L D-4D, ce lucrează cu o transmisie manuală, în cinci trepte. Cu o putere maximă de 144 de CP la 3.400 rpm, acesta oferă un cuplu de 343 Nm disponibil de la 2000 rpm. Ambele cifre îi conferă lui Hilux un caracteristici foarte bun, atât pe şosea, cât mai ales în afara ei, mai exact în off-road, unde maşina pare să se simtă în elementul său. Vorbind comparativ cu celelalte adversare din clasă (Nissan Navara, Mitsubishi L200, Mazda BT-50, Ford Ranger, Isuzu D-MAX), Hilux punctează ceva în plus la capitolul rulării pe şosea, fiind mai stabilă decât oricare dintre competitoarele sale.

Cu suspensii mai moi, ruliul apare inevitabil dacă se adoptă un stil mai agresiv de şofat, dar chiar şi aşa Hilux are o bilă albă în acest domeniu în faţa celorlalte pick-up-uri. Pe teren accidentat se descurcă cam la fel de bine. Cuplul disponibil de la turaţii joase o ajută la aborda­rea unor pante de până la 45 de grade, în timp ce unghiul de atac este de 30 de grade, iar cel de degajare de 26 de grade. Sunt valori normale pentru clasa sa, la fel ca ale celorlalte adversare. To­yo­ta Hilux a impresionat însă mai ales prin con­sum. În condiţiile de rulaj atât urban, cât şi pe autostradă, drum virajat şi fo­restiere mai mult sau mai puţin desfun­da­te, consumul a înregistrat o va­loare mix­tă excelentă de aproximativ 7,8 li­tri/100 km. Strict în extraurban, acesta a avut o valoare de 7,4 l/100 km, lucru care, coroborat cu rezervorul de 80 de litri al maşinii, îi conferă lui Hilux o autonomie la pragul psihologic de 1.000 de kilometri.

Mai ales dacă se rulează până în 3.000 rpm, ceea ce ar însemna o viteză de croazieră de 130 km/h. Adică exact limita legală pe autostradă. Fonic, dieselul testat nu este cel mai silenţios. Şi nici cel mai rapid, ajungând la 100 km/h în 12,5 secunde şi având o viteză maximă de 170 km/h, asta probabil din cauza transmisiei cu cinci rapoarte.

Estetic, maşina emană o anumită robusteţe fără a inhiba prin dimen­siuni. Dacă altele sunt mai masive şi încearcă să sublinieze asta, Hilux e cumva mai reţinută. Versiunea testată a venit în echiparea Comfort, adică cea mai sim­plă cu puţinţă. Fără pic de pretenţii, vor­bim de o maşină austeră, înclinată spre funcţionalitate. Tehnologia se face remarcată prin aerul con­di­ţi­o­nat, geamurile electrice, airbaguri late­rale şi cortină, diferenţial spate blocabil şi diferenţial faţă cu deblocare auto­ma­tă. Şi cam atât. Avantajul este însă preţul, deoarece Hilux în această variantă costă numai 29.223 euro (TVA inclusă), bani la care este adevarăt că mai trebuie să mai adăugaţi şi taxa de înmatriculare pentru un motor Euro IV. În schimb, garanţia de întinde pe cinci ani sau 160.000 de kilometri.