Tradiţii buzoiene: Sărbătoarea cârnaţilor de Pleşcoi

Am auzit prima dată despre cârnaţii de Pleşcoi cu vreo 12 ani în urmă şi cam tot pe atunci i-am gustat. I-am cumpărat de la un magazin alimentar, iar după ce am ajuns acasă m-am grăbit să-i prăjesc în tigaie, mâncându-i cu mămăliguţă fierbinte şi-un picuţ de brânză iute, de burduf. De fapt, până să apuc să le “cercetez” gustul, m-a terminat fumul iute, care mi-a inflamat nările şi ochii, aşa că prima impresie n-a fost tocmai favorabilă.

Abia o Fetească Neagră de Valea Călugărească a stâmpărat un pic usturimile şi m-a făcut să nu mă tem de încă o întâlnire cu redutabilul produs culinar buzoian. Un prieten, mare mâncăcios, dar şi atent cunoscător al savorilor bucatelor tradiţionale, m-a îndemnat să mai fac o încercare. Dar să nu mă arunc să-i cumpăr de orişiunde. Mai bine, m-a învăţat el, mă duc şi-i cumpăr de la sursă, de la vreunul dintre sătenii care îi pregătesc după vechi reţete de familie. Şi-aşa, ajutată cu bunăvoinţă de localnici, care mă îndrumau de pe o uliţă pe alta, prin cinstitul sat buzoian numit Pleşcoi, am ajuns într-o bătătură. Unde, fiind şi miez de toamnă, tocmai se pregăteau cârnaţii cu pricina. În bucătărioară, femeia casei toca binişor carnea de oaie. În curte, la afumătoare, bărbatul aşeza şiruri lungi de cârnaţi, potrivindu-i ca să fie mai bine pătrunşi de fumul rece. Până să ajung să-i cumpăr, le-am aflat secretele şi, astfel, căpătară dintr-o dată alt prestigiu dinaintea mea. Nici nu-mi trecuse prin cap că iuţeala lor, de exemplu, nu venea din cine ştie ce amestec de condimente exotice, ci doar din câteva bine ştiute de tot românul: cimbru, usturoi, ardei iute. În anii care au urmat, am descoperit, prin alte case de la vadul Buzăului variante ale reţetei şi, oricum, tot degustându-i, ne-am… “împrietenit”. Atât de mult, încât astăzi parcă n-aş mai concepe să trec prin toamnă fără să-i fi gustat, alături de-o ulcică de vin.

Marea indiferenţă

Mexicanii sunt primii care şi-au “înscris” gastronomia naţională la UNESCO, ca patrimoniul mondial. Peruanii au înscris în cartea recordurilor (Guiness Book) propriul repertoar de preparate tradiţionale (cel mai mare din lume). Malaiezienii au un departament specializat în cadrul Ministerului Industriei şi Dezvoltării, a cărui sarcină este să… impulsioneze penetrarea pieţii gastronomice mondiale prin înfiinţarea de restaurante cu specific malaiezian pe întregul mapamond (cu sprijin financiar de la stat!). Thailandezii – şi nu numai ei – au una dintre cele mai puternice şcoli de gastronomie de nivel universitar, axată pe bucătăria naţională. Aproape oriunde ne-am duce în lume, găsim exemple despre ceea ce statul face pentru promovarea gastronomiei acelei ţări. Noi, românii, avem… cârnaţii de Pleşcoi. Şi-o mare indiferenţă a statului pentru tot ceea ce înseamnă bucătăria strămoşilor noştri. Cea adevărată. Autentică…