Un compromis dezamagitor

Fondul "Proprietatea" se doreste a fi, daca pricep eu bine, o structura de tip privat, constituita, alimentata si condusa de stat. Aceasta stare de fapt ofera insa tot atatea garantii de succes cati bani or sa fie recuperati de Guvern - in viitorul apropiat - din totalul creantelor Romaniei asupra unor state africane si arabe.

Presiunile internationale din ce in ce mai puternice facute asupra Romaniei au adus Guvernul Tariceanu in situatia de a-si asuma raspunderea in fata Parlamentului, intre altele, si pentru controversatul pachet de legi ale proprietatii. Disperare? Curaj? Moralitate? Compromis? In esenta, cate putin din toate…

Dupa parerea mea, problemele cele mai mari pe care le va ridica, in cazul adoptarii, legea privind plata despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv de stat in timpul regimului comunist va fi pe zona asa-numitului Fond "Proprietatea". Gandit de Guvern ca un organism de plasament colectiv in valori mobiliare, respectivul organism porneste, ca si conceptie, in mod gresit. El e vazut ca o societate de investitii financiare, in contextul in care entitatile de acest tip aflate-n piata au o imagine mizerabila pentru imensa majoritate a opiniei publice, performantele lor economice sunt - daca suntem amabili - cel putin discutabile, iar doua dintre marile scandaluri si crahuri financiare ale ultimilor 10 ani (SAFI si FNI) au fost legate, indisolubil, de firava noastra piata de capital.

Numele de societati comerciale carora li se vor lua, in numele reparatiei aduse celor napastuiti de comunism, bucati de pachete de actiuni pentru constituirea Fondului "Proprietatea" suna bine. BCR, CEC, Petrom, Posta Romana, Electrica, Distrigaz, RomTelecom, CFR, TAROM sau Alro par tentante, sunt eternele brand-uri nationale, cunoscute oricarui roman inzestrat cu darul citirii. Insa cate dintre acestea raporteaza dividende? Foarte putine, iar fostii proprietari si, in cele mai multe cazuri, urmasii acestora asteapta retrocedare in natura. Cum, de multe ori, juridic vorbind, este imposibila retrocedarea in natura, maxima concesie pe care pagubitii sunt dispusi s-o accepte e cea a despagubirilor cash. Cine mai are rabdarea (ca sa nu spun zile de trait) ca, dupa o asteptare de 45 de ani de comunism si 15 de brambureala postrevolutionara, sa se uite lung prin ziare dupa cotatiile titlurilor de participare intr-un organism capitalizat din nu se stie ce si condus de nu stiu cine?

Fondul "Proprietatea" se doreste a fi, daca pricep eu bine, o structura de tip privat, constituita, alimentata si condusa de stat. Aceasta stare de fapt ofera insa tot atatea garantii de succes cati bani or sa fie recuperati de Guvern - in viitorul apropiat - din totalul creantelor Romaniei asupra unor state africane si arabe (introduse si ele pe faimoasa lista prezentata in Parlament).

Daca actualul Cabinet isi inchipuie ca adoptarea legilor proprietatii ii va aduce vreun succes politic, se inseala amarnic. Proprietarii ale caror bunuri au fost nationalizate (cati mai sunt in viata), plus rudele si urmasii acestora au constituit, de la Revolutie incoace, un nucleu constant de votanti pentru toate scrutinurile democratice organizate in Romania. Oamenii acestia traiesc cu eterna speranta ca, intr-o zi, isi vor recupera bunurile. Inca o dezamagire i-ar indeparta definitiv de cei care le-au promis totul, dar le vor oferi (aproape) nimic…