Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Cel mai iubit dintre pământeni" este cu siguranţă unul dintre filmele de referinţă ale cinematografiei româneşti, un regal actoricesc realizat cu fonduri 100% private, în primii ani de după Revoluţie. Povestea producţiei cinematografice am aflat-o de la regizorul Şerban Marinescu.
De unde a pornit ideea realizării acestui film?
Prin mai 1991 mă plimbam cu Ştefan pe Calea Victoriei, plimbările noastre de după-amiază, i-am făcut atunci o vizită la Expres Magazin lui Ion Cristoiu - eram prieteni de pe vremea revistei Teatrul -, avea sediul în clădirea fostului Minister al Industriilor, o clădire care s-a demolat, colţ cu Lemnea. L-am găsit în biroul lui înconjurat de cărţi, foarte multe cărţi. A scos din sertar romanul "Cel mai iubit dintre pământeni" şi mi-a spus: "După cartea asta ar trebui să faci un film!". Avea drepturile de autor şi calitatea de consilier literar al operei lui Marin Preda, din câte-mi amintesc, tocmai reeditase sau se pregătea să reediteze romanul în variantă necenzurată. Aşa am pornit la drum. I-am spus: "Uite, eu îl am pe Petrini!". "Domnul Iordache e prea bătrân pentru Petrini." Avea 50 de ani. L-am contrazis. I-am spus: "E numai bine", pe ideea că dacă fac filmul n-am să fac niciodată o ecranizare, era imposibil, dar o adaptare, da... ceea ce s-a şi întâmplat. Am semnat o înţelegere cu cei trei acţionari ai societăţii "Expres" şi într-o lună, o lună şi jumătate le-am dat scenariul. Asta a fost prima etapă.
La Petrini v-aţi gândit imediat ce v-a făcut oferta domnul Cristoiu?
Ştefan avea toate datele personajului.
A fost primul film realizat după revoluţie în totalitate cu bani privaţi...
Da. A fost o aventură teribilă, un moment de exaltare, dar cu toate astea costurile de producţie n-au depăşit 250.000 de dolari. Atât a costat filmul "Cel mai iubit dintre pământeni".
Era un buget mare sau mic?
Nu ştiu ce să zic, un film de asemenea complexitate nu se mai poate face astăzi fără câteva milioane de euro.
Cum a fost distribuit, având în vedere că era vorba despre un film realizat cu bani privaţi?
La data premierei nu exista o legislaţie care să reglementeze investiţia privată în cinematografie. Statul era, în continuare, proprietarul sălilor şi îşi prezervase un procent mult prea mare din costul biletului, ăsta a fost motivul pentru care producătorul s-a hotărât să distribuie filmul cu caravane cinematografice sau prin cămine culturale, numai să evite reţeaua...
Unde a avut loc premiera?
La Sala Palatului. Erau mai mult de 5.000 de oameni acolo şi la sfârşit am fost ridicaţi pe braţe şi împinşi pe scenă, s-a aplaudat mult, s-a strigat "bravo", ca la balet. Am trăit cu toţii o seară magică...
Am înţeles că nu au existat nici foarte multe afişe...
La Bucureşti au fost atâtea cât să panoteze Sala Palatului, unde filmul a rulat vreo două săptămâni cu casa închisă. Mai departe, prin ţară, se făceau afişe "loco", adică proiecţionistul scria pe o coală de hârtie: Astă seară dăm filmul - Cel mai iubit dintre pământeni - joacă Ştefan Iordache cu "naţionala" - şi înşira numele actorilor din distribuţie; era suficient ca să umple sălile...
Filmul a fost apreciat în străinătate. A fost premiat?
Am ajuns prea târziu în festivalurile mari, la Montreal a fost prezentat în selecţia oficială şi s-a bucurat de un succes teribil, dar n-a putut să intre în competiţie pentru că nu mai răspundea cerinţelor: depăşise un an de la premieră... în America am avut cronici excelente, pe urmă în Austria, în Franţa, în Belgia. În Franţa s-a făcut o premieră la "Cinema Latina", apoi doi ani mai târziu, tot la Paris, a fost o prezentare la Centrul Cultural Român, unde Dan Hăulică a vorbit emoţionant - filmul ăsta ne-a adus multe bucurii, apropo de traiectoria lui internaţională. Din păcate însă, n-a intrat în nici o competiţie importantă, pentru că ne-am trezit târziu...
Petrini este unul dintre cele mai importante roluri de film, un rol total pentru Ştefan Iordache?
Nu eram la prima colaborare, cu Ştefan cu trei ani înainte făcusem o adaptare după "Jocul ielelor" de Camil Petrescu - "Cei care plătesc cu viaţa". Ne cunoşteam deja, ne împrieteniserăm muncind nu "civil", iar prietenia noastră a dăinuit şi, pentru mine, dăinuie şi astăzi.
Ştefan, dincolo de faptul că este un mare actor, e un spirit extraordinar care rămâne în fiecare din cei care au avut privilegiul să-i stea alături - spun asta fără vreo urmă de patetism. Rolul din "Cel mai iubit..." l-a făcut magistral, cu o jertfă devastatoare, fizică, psihică, greu de povestit, greu de pus în cuvinte. Astăzi, după aproape două decenii de la premieră, am bucuria să găsesc, pe tot felul de bloguri de cinefili, tineri care iubesc filmul, îl descoperă, îl redescoperă, îl comentează ca pe un film proaspăt, şi acesta este un "premiu" aparte, marele premiu pe care l-am visat amândoi.
"Nu eram la prima colaborare, cu Ştefan cu trei ani înainte făcusem o adaptare după «Jocul ielelor» de Camil Petrescu - «Cei care plătesc cu viaţa». Ne cunoşteam deja, ne împrieteniserăm muncind nu «civil», iar prietenia noastră a dăinuit şi, pentru mine, dăinuie şi astăzi. Ştefan, dincolo de faptul că este un mare actor, e un spirit extraordinar care rămâne în fiecare din cei care au avut privilegiul să-i stea alături - spun asta fără vreo urmă de patetism. Rolul din «Cel mai iubit...» l-a făcut magistral, cu o jertfă devastatoare, fizică, psihică, greu de povestit, greu de pus în cuvinte"
Şerban Marinescu
