Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Singura modalitate eficientă, în această lume nebună în care trăim, de a ajunge rapid dintr-un loc în altul într-un oraş strangulat de un trafic infernal a fost, este şi mai mult ca sigur va rămâne călătoria cu metroul. O carte despre cum s-a realizat această minune a tehnicii este deci binevenită.
Scriitorul Ilie Tănăsache a lansat la 8 octombrie un volum numit chiar aşa "Metroul românesc şi metrourile lumii", editat de Vox 2000, chiar în staţia de metrou de la Universitate, între suprafaţă şi adânc, şi a avut un impact incredibil aspura celor care s-au oprit pentru o clipă din călătoria lor zilnică.
Confraţii săi de coloană tipărită, publicistul Neagu Udroiu, fost ambasador al României la Helsinki, economistul şi jurnalistul român Adrian Vasilescu, jurnalistul şi criticul literar Ioan Adam, dar şi directorul general al Metrorex, Gheorghe Udrişte, nu au lipsit la această întâlnire specială. Cea dintâi garnitură de metrou există încă, şi dacă este să dăm crezare liderului sindicatului Metrorex, Ion Rădoi, prezent la eveniment, ea va fi transformată în muzeu şi va putea fi vizitată. Cartea reprezintă un remarcabil efort din partea autorului, care a adunat informaţii timp de 30 de ani, folosindu-se de o contabilitate bolnăvicioasă. Are în componenţă un CD cu imagini ale metroului bucureştean, dar şi din întreaga lume. Răsfoind-o, puteţi descoperi amănunte fascinante despre această performanţă a construcţiei metroului, precum faptul că magistralele subterane bucureştene măsurau în 1989 cam 60 de km, că aici au lucrat şi lucrează mulţi oameni de mare calibru profesional, de la mineri la arhitecţi, ingineri şi proiectanţi, mecanici de tren ori electronişti. Că primul metrou de la Londra era inaugurat acum 146 de ani şi a circulat cu aburi, iar astăzi majoritatea trenurilor sunt acţionate electric pe două şine de oţel. Dar mai ales că primul om care a lansat ideea construcţiei metroului în Bucureşti a fost un savant energetician, chiar în primele decenii ale secolului XX, pe numele lui Dimitrie Leonida. Primul său proiect era datat 1930. Metroul limitează enorm efectele zgomotului în comparaţie cu mijloacele de transport de suprafaţă, nemaivorbind de nervii pe care şoferii încercaţi din Capitală şi-i varsă asupra volanului în mod constant. Sau că metroul bucureştean reuşeşte la ora actuală, prin traseele croite şi amplasarea staţiilor, să facă legătura între mari zone aglomerate ale oraşului, nu mai puţin de 19 cartiere beneficiind de transportul public pe magistralele din subteran. Trenuri, staţii, tuneluri. Dincolo de ele, un efort fără margini. O bătălie în marş, cum spune autorul cărţii, pe care vă spunem noi, merită s-o descoperiţi în acelaşi mod.
O meserie cu o partitură distinctă
La 78 de ani, scriitorul Ilie Tănăsache mai găseşte încă în scris un refugiu. Are peste 25 de cărţi într-o viaţă intersectată cu gazetăria, alături de zeci de mii de articole publicate. Întâmpină noul an cu speranţa că va lansa o nouă carte, cu totul altceva decât a scris până acum. Iată că i s-a împlinit dorinţa şi un volum dedicat metroului bucureştean a văzut lumina tiparului. Este a treia carte pe care Ilie Tănăsache o scoate secondat de editorul Ştefan Chirilean. Coperta a fost realizată de Dana Jebeleanu, nimeni alta decât nepoata lui Eugen Jebeleanu. Acest volum nu a apărut peste noapte. El reprezintă o muncă asiduă timp de peste 30 de ani, timp în care autorul a adunat informaţii despre metrourile lumii, dar şi despre cel bucureştean. Ilie Tănăsache mărturisea că nutreşte o imensă admiraţie faţă de cei care au construit metroul bucureştean, a căror meserie are o partitură distinctă, cu o încărcătură de o responsabilitate ireproşabilă.
