Cum mai stam cu munca

"Pe vremea lu’ Ceausescu era mai bine, fiindca tot omu’ avea ce munci" si "Inainte de ’89 munceai din greu, dar te mai si plateau."

Acum? Acum doar muncesti" sunt replici pe care multi dintre noi le-am auzit frecvent dupa ’89. Sondajul CURS si-a propus sa surprinda ce cred cetatenii Romaniei despre munca16 ani de la divortul de comunism. Sistemele economice socialist si capitalist difereau si prin modul in care indivizii se raportau la munca. Economiilor capitaliste le este asociata asa-numita "etica protestanta a muncii" - un tip-ideal sintetizat de sociologul german Max Weber la inceputul secolului al XX-lea. Elementele specifice acestei etici a muncii au radacini in invataturile protestante din secolele XVII-XIX si includ frugalitate, limitarea consumului si reinvestirea profitului, disciplina, efort sustinut si intelegerea muncii ca vocatie individuala.

OBLIGATIA. In comunism, discursul oficial fetisiza munca, etica socialista a muncii si dreptul la munca al fiecarui cetatean. A avea un loc de munca/a munci constituia nu numai un drept, ci si o obligatie - obligatia de a contribui la binele general si la construirea socialismului. "Indivizii fara ocupatie" - micii comercianti ("bisnitarii"), persoanele care lucrau ilegal pe cont propriu, tinerii rebeli ori firile poetice ce refuzau posturile oferite de stat - erau vanati de regim, expusi oprobiului public ca "paraziti sociali" si uneori erau condamnati la inchisoare.

Potrivit sociologului Andrew G. Walder, munca in comunism era caracterizata prin urmatoarele elemente: siguranta deplina a locului de munca; conditiile de angajare si nivelul salariilor nu erau negociabile; intreprinderea era nu numai o sursa de venit, ci si principala institutie prin intermediul careia indivizii aveau acces la o serie intreaga de alte bunuri (ex.: locuinta, televizor color, masina) si servicii (ex.: crese, gradinite, dispensare, spitale, scoli, locuri de petrecere a concediilor). Trebuie sa subliniez ca astfel de bunuri si servicii erau putin sau deloc accesibile in afara intreprinderii socialiste. In plus si extrem de important, nivelul recompenselor (in salarii si acces la bunuri si servicii) nu era determinat de performantele economice ale intreprinderii, ci era dictat de la nivel central; politicul (prin organizatiile de partid si sindicatul satelit al PCR) avea ultimul cuvant in recompensarea muncitorilor.

PLANIFICAREA. Ingerinta politicului in economie si obsesia industrializarii cu orice pret s-au reflectat dramatic (si) asupra muncii si organizarii acesteia. In ultimii ani ai regimului Ceausescu, planificarea economica luase forme halucinante; planurile de dezvoltare cincinala stabileau obiective imposibil de atins in raport cu resursele materiale, financiare si umane existente. Cu toate acestea, multi responsabili din sistem isi luau angajamente stahanoviste de realizare a planului cincinal "in trei ani si jumatate" si raportau ulterior cu mandrie patriotica indeplinirea angajamentelor si depasirea - cu procente aberante - a planului.

In practica, "penuria" - penuria de materii prime, resurse financiare, umane si mai ales penuria de bunuri de consum - devenise trasatura definitorie a economiei romanesti in anii ’80. Dupa cum remarca antropologului american Katherine Verdery, cultului oficial al muncii i se opunea, informal, cultul nemuncii, exprimat in Romania (dar si in alte tari "surori") prin expresii precum "Noi ne facem ca muncim si ei se fac ca ne platesc" ori "Munca l-a creat pe om, dar nici lenea nu a omorat pe nimeni". Absenteismul, "imprumutul" de unelte sau produse de la locul de munca (care erau ulterior schimbate pe alte produse sau vandute pe piata neagra), trasul de timp ("Pauzele lungi si dese, cheia marilor succese!"), hei-rup-ismul (munca intensa pe perioade scurte de timp, indeosebi inainte de sfarsitul de luna/trimestru/ semestru ori de an) erau strategii des intalnite in randul angajatilor intreprinderilor socialiste. Fara indoiala ca, intr-o buna masura, adoptarea acestor strategii era un raspuns la conditiile absolut mizere de munca si viata din ultimii ani ai nebuniei multilateral dezvoltate.

NOSTALGIA. Avatarurile tranzitiei au estompat insa in memoria colectiva aspectele mai putin placute si uneori chiar tragice ale vietii in comunism. Raspunsurile la doua intrebari ale sondajului CURS atesta nostalgia fata de paternalismul comunist. Astfel, 61% dintre intervievati considera ca "statul ar trebui sa asigure un loc de munca pentru fiecare" (in vreme ce doar 35% considera ca "oamenii ar trebui sa intre in competitie pe piata fortei de munca"). Daca ar fi pusi sa aleaga intre o slujba la stat si una in sectorul privat, aproape jumatate dintre intervievati (mai exact 45%) ar prefera o slujba la stat.

In acelasi spirit, 57% dintre subiecti considera ca in Romania se muncea mai mult inainte de 1989 si aproape jumatate dintre respondenti (48%) sunt de parere ca "cei mai multi oameni in Romania nu sunt platiti astazi dupa cat si cum muncesc". Alte date din sondajul nostru vin sa intareasca aceasta afirmatie. Astfel, daca media veniturilor lunare pentru angajati este de 721 RON, suma medie pe care ar merita sa o primeasca pentru munca depusa ar trebui sa fie, in opinia acelorasi angajati, aproape dubla - 1.271 RON. Similar, suma medie pe care ar trebui sa o castige o persoana in Romania pentru a trai decent este, conform respondentilor, de 1.376 RON. (Palatul Victoria, se aude?).

SIGURANTA. Paradoxal pentru o economie de piata, dar mai ales in cazul subredei economii romanesti, pentru 76% dintre angajatii din esantionul CURS slujba pe care o au acum este "foarte sigura" si "destul de sigura". Culoarea roz domina si perceptiile fata de relatiile cu sefii ierarhici si ceilalti colegi: 90% dintre angajati au relatii bune si foarte bune cu sefii ierarhici, iar 97% dintre angajati au relatii bune si foarte bune cu ceilalti colegi. Mai putin luminoasa este imaginea pe care o au romanii despre ei insisi. Astfel, 47% dintre respondenti considera ca se munceste mai mult in tarile occidentale (versus 43% dintre subiecti care apreciaza ca se munceste mai mult in Romania) si aproape trei sferturi dintre intervievati (72%) sunt de parere ca se munceste mai bine in tarile occidentale.

In sondajul nostru am incercat sa surprindem modul in care se raporteaza romanii la munca si prin intrebarea deschisa "Care este primul cuvant care va vine in minte atunci cand va ganditi la munca?". Primele zece cuvinte cel mai des mentionate de subiecti au fost, in ordine, "bani", "beneficii", "efort", "nivel de trai", "necesitate", "stres", "supravietuire", "responsabilitate" si "eficienta". Desi "bani" si "beneficii" sunt cuvintele cel mai frecvent asociate "muncii", doar 8% dintre cei intervievati considera ca oamenii bogati din Romania au facut avere "prin munca si merit personal". Majoritatea respondentilor (52%) este de parere ca averile capitalistilor autohtoni au fost facute prin "inselaciune si furt", in vreme ce alti 23% considera ca aceste averi au fost facute prin "relatii". Cifrele de mai sus ar trebui sa dea fiori reprezentantilor onesti ai capitalismului autohoton. Aceste cifre reflecta gradul in care exponentii "capitalismului de cumetrie" romanesc (apud. Ion Iliescu) au reusit sa compromita ideea de capitalism, inteles ca imbogatire pe cai legale si exclusiv prin munca sustinuta, merite si sacrificii personale.

Fara indoiala ca modul in care muncesc si se raporteaza la munca romanii a suferit schimbari in postcomunism. Intrucat nu avem date de sondaj comparabile de dinainte de 1989, masura acestei schimbari ramane la aprecierea celor care vor lectura rezultatele acestei cercetari. Ii invit pe cititorii suplimentului JN sa compare propriile experiente din comunism cu rezultatele sondajului nostru despre munca in "capitalism". Asadar, cum stam cu munca? Mai bine? Mai rau? Sau doar stam?

DATE DESPRE CERCETARE

Sondaj de opinie reprezentativ la nivel national Decembrie 2005 Metodologie: esantion 2.000 subiecti. Univers de esantionare - persoane cu varste de peste 18 ani Tipul esantionului: probabilist, selectie aleatoare a punctelor de esantionare si a subiectilor. Eroarea maxima: ± 2,2% la o probabilitate de 0,95% Interviuri desfasurate fata in fata la domiciliul subiectilor. Perioada: 14-21 decembrie 2005 Beneficiar: Jurnalul National