In Evul Mediu

Poporul roman este prin traditie crestin, iar Sarbatorile Pascale, ca de altfel si cele ce prefigurau Invierea si Inaltarea Domnului, erau respectate cu sfintenie de toti locuitorii tarii, indiferent de rang, avutie sau prejudecati politice si culturale.

Documentele care au supravietuit pana in zilele noastre confirma pe deplin grija romanilor in a preintampina Pastile printr-un regim alimentar sever de post, pe durata celor 40 de zile. Introducerea unor noi culturi, in secolul al XVII-lea, precum porumbul, fasolea, unele leguminoase si cartoful, aduse din America prin intermediul occidentului european, a facut ca romanii sa suporte mai usor regimul auster de Postul Pastilor.

Alaturi de traditia mostenita din mosi stramosi cu privire la post, un rol important l-au avut legiuirile bisericesti de factura bizantina care a avut o larga raspandire inca din secolul al XIII-lea. O asemenea pravila (cod de legi) a fost si Nomocanonul diaconului Alexios Aristsimes de la Patriarhia din Constantinopol, alcatuita in veacul al XIII-lea, care, pe langa unele invataminte bisericesti, cuprindea si norme de respectare a unor posturi si praznice imparatesti. Au existat si alte asemenea pravile datorate lui Emanuel Malaxox, Daniil Andrian Panonianul, precum si Nomocanonul patriarhului Constantinopolului Ioan Nesteutes. Ele sunt adevarate "indreptare" cu privire la religia crestina, dar contin si sfaturi practice pentru respectarea cu rigoare a posturilor ortodoxe.

PRAVILE. In veacul al XVII-lea apar primele pravile sau texte de legi romanesti tiparite. Inceputul il face Matei Basarab cu "Pravila de la Govora", din 1640, urmat de Vasile Lupu cu "Pravila" sa aparuta la Iasi, in 1646. Mai tarziu, in 1652, Matei Basarab se va ingriji pentru un nou cod de legi, numit de data aceasta "Indreptarea legii". Aceste norme legislative cuprind elemente de drept laic si de drept bisericesc, cele din urma fiind chiar precumpanitoare. Ele prevad sanctiuni ce se vor aplica preotilor, calugarilor si mirenilor in caz de greseala; printre aceste abateri se prevedea si pedepsirea - cu precadere a clericilor - celor care nu pastrau cu sfintenie Postul Pastilor si al Craciunului sau alte posturi pentru praznuirea marilor sfinti si mucenici din calendarul ortodox. Aceste codice de legi s-au intrebuintat pana la inceputul veacului al XIX-lea, care alaturi de "Legea Pamantului", au constituit norme juridice pentru toti locuitorii Principatelor Romane; dar, ca peste tot in Europa acelei vremi, prevedea inegalitatea pedepselor dupa criteriul rangului social detinut.

PEDEPSE. Spre exemplu, pedepsele aplicate inaltilor prelati, preotilor de rand, ca si dascalilor nu erau uniforme pentru acelasi pacat savarsit. De pilda: "Popa ce va bea la carciuma, sau va juca, nu va tine posturile, sau va canta mireneste, sa se goneasca din popie". Mai tarziu, se va aplica si tunderea parului, de unde expresia "ti s-a dus buhul ca de popa tuns". Pentru dascali pedeapsa putea merge - daca era dovedita - pana la aplicarea bataii cu toiege in maidanul de langa Curtea Domneasca. Numarul loviturilor, in "partile moale ale trupului", puteau sa mearga pana la 200. Pedeapsa se aplica, cu precadere, in targurile saptamanale organizate, unde era mai multa lume adunata, constituind un mijloc de pilda si invatatura pentru toti aceia inclinati spre a incalca legea si canoanele bisericesti. Nu acelasi lucru se intampla cu cei care aveau anumite ranguri in ierarhia bisericeasca. Pentru populatia de rand, pedepsele constau in afurisenie sau executarea unui numar de matanii (cu zecile sau chiar cu sutele!), fie la biserica, fie acasa. La sfarsitul secolului al XVIII-lea, o data cu domnia lui Alexandru Moruzi, considerat unul dintre cei mai mari justitiari ai Evului Mediu romanesc, apar si primele manuale "de indreptare" ale celor certati cu normele bisericesti si civile. Un asemenea manual, intitulat "Pedagogia crestineasca", a fost scris de Grigore din Moldova, un calugar elenizat, de presupusa formatie anthonita. Lucrarea, potrivit lui Nicolae Iorga, ar fi fost scrisa pe la 1799, la Manastirea Neamtului.

Teaca pentru doua cutite, Padureni (Hunedoara), inceputul secolului XX

"Pedagogia crestineasca" a calugarului Grigore este un manual sui-generis destinat in principal invatatorilor si parintilor copiilor de scoala primara. Nu e vorba de un indreptar privind in special formarea lor spirituala ca autentici crestini. Acest tel nu poate fi atins decat printr-o buna educatie care, pentru a putea sa si dea roade, trebuie administrata copiilor in primele doua din cele sapte etape ale vietii omului, adica pana la varsta de 14-15 ani, caci numai aztunci bunele deprinderi de gandire si comportare crestineasca pot fi pe deplin insusite, natura celor de aceasta etate fiind inca maleabila. Copiii trebuie deprinsi de mici cu gesturile riturilor bisericesti. Metaniile, ingenuncherile, sarutarea icoanelor, inchinarea sunt prezentate in fiecare moment al zilei si se defasoara conform unei ordini stricte. De asemenea, copiii sunt deprinsi cu tehnicile rugaciunii si invatati sa faca rugaciunea inimii. Postul, marturisirea si impartasania sunt practicate riguros. Copiii trebuie sa se marturiseasca si sa se impartaseasca, impreuna cu dascalul lor sau cu parintii, la sfarsitul primei si al ultimei saptamani din fiecare post (al Craciunului, al Pastilor, al Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, al Adormirii Maicii Domnului), asadar, cel putin de opt ori pe an. Alexandru Voda Moruzi, referindu-se la respectarea Postului Pastilor, spunea: "frate de ti-ar fi, inca sa nu-i tii parte daca iaste om vinovat". Mergand pe aceasta linie, domnitorul ii ameninta chiar cu spanzuratoarea pe cei care nu voiau sa mearga la biserica. Nu intamplator, in preajma Pastilor, pe la raspantii de tara, se ridicau tepe, spre luare si aducere aminte.

EXEMPLU. In general, familiile domnitoare erau cele care dadeau exemplul cel mai elocvent in a respecta Postul Pastilor. La Curtea Domneasca, in post, banchetele erau suprimate, iar bucataria domneasca trecea pe mancaruri de abstinenta pe toata durata postului cel mare. In acelasi timp, domnitorul si Agia (politia) dadeau porunci strasnice cu privire la vanzarea de carne la macelarii (scaune de carne) pe durata postului. In momentul in care se putea vinde carne catre populatie, rigorile impuse erau si mai mari. Macelarul care ar fi indraznit sa vanda carnea mai scump se putea astepta la diverse pedepse, in mod gradat: bataie cu legarea "cartilor la gat" (pedeapsa era scrisa pe o foaie de hartie, motivandu-se aplicarea ei), amenda consistenta, iar in caz de recidiva, macelarul era trimis la ocna pe diverse termene.

In acelasi timp, atat domnia, cat si organele orasenesti se ingrijeau de pregatirea alaiurilor care aveau loc cu ocazia Invierii, dar si pentru zilele urmatoare. Cu o saptamana, doua inainte de terminarea Postului Pastilor, slujbasii domniei alcatuiau ordinea in care urma sa se mearga, fie la Mitropolie, fie la o alta biserica de frunte a orasului, la Slujba de Inviere. Alaiul urma sa fie deschis de domn si familia sa, apoi urmau boierii de diverse ranguri, negustorii, breslasii si populatia de rand a orasului. Convoiul era incheiat de cele doua muzici: cea a curtii si cea turceasca.

In cartiere, populatia, sub directa supraveghere a preotilor de parohii si indrumati de slujbasii Agiei, facea caratenie in curti si ulite, varuia casele si gardurile, dregea podurile si efectua alte actiuni menite a da o fata noua mahalalelor. Mersul la biserica era o regula generala, de la mic la mare, toate acestea desfasurandu-se fara constrangere, ci din dorinta intampinarii Invierii Domnului asa cum se cuvine pentru orice roman crestin. In diverse targuri si mahalale se pregateau spectacole de amuzament, cu vestitele scrancioburi (dulapuri) romanesti. Pentru romanul de altadata, venirea Pastilor constituia cu adevarat un moment de piosenie, petrecere si sarbatoare.

Matei Basarab se va ingriji pentru un nou cod de legi, numit de data acesta „Indreptarea legii". Aceste norme legislative cuprind elemente de drept laic si de drept bisericesc, cele din urma fiind chiar precumpanitoare.	Vasile Lupu cu „Pravila" sa aparuta la Iasi, in 1646. Se prevad sanctiuni ce se vor aplica preotilor, calugarilor si mirenilor in caz de greseala; printre aceste abateri se prevedea si pedepsirea - cu precadere a clericilor - celor care nu pastrau cu sfintenie Postul Pastilor