Integrarea are doua taisuri

Dupa euforia inerenta aparuta la semnarea tratatului de aderare la Uniunea Europeana, romanii trebuie sa se gandeasca serios la riscurile pe care le implica integrarea, riscuri ce au ca efect direct costurile tot mai mari si instabilitatea politica.


Integrarea in Uniunea Europeana este de cele mai multe ori privita ca un beneficiu, un avantaj pentru numeroasele state care doresc sa obtina stabilitate prin aderarea la o structura pan-europeana cu valente preponderent economice. De cele mai multe ori insa este uitat sau lasat deoparte faptul ca aceasta mult-dorita aderare, in numele careia se fac multe sacrificii sociale sau reforme neconfortabile, reprezinta un risc in sine, chiar daca este vorba despre un risc calculat.

PERIOADA HOTARATOARE. Pentru Romania si Bulgaria, mai ales in urmatorii doi ani, va fi extraordinar de greu, pentru ca 2005-2007 este perioada hotaratoare. Va fi greu, pentru ca oamenii se asteapta ca acum, dupa ce s-a depasit pragul avizului conform al Parlamentului si semnarea tratatului, sa se intre in linie dreapta, fara probleme si fara obstacole.

Nu va fi asa, pentru ca tot ceea ce au angajat Romania si Bulgaria in ultimii ani in perioada negocierilor va trebui sa fie transpus in practica. Aceasta va presupune preturi mai mari la utilitati si o amanare a indeplinirii unor promisiuni electorale extrem de populare in favoarea unor preturi sau a unor costuri dureroase.

POSIBILE MOTIVE. Aceasta se intampla in conditiile in care, cu fiecare noua largire, Uniunea Europeana se imbogateste cu state membre tot mai putin bogate, iar aderarea Romaniei si Bulgariei nu face exceptie de la aceasta regula, subliniaza un articol recent din cotidianul francez Le Figaro. Turcia, ale carei negocieri de aderare ar urma sa inceapa in octombrie, este tara cea mai saraca din clasa europeana. De altfel, Romania, Bulgaria si Turcia isi disputa ultimele locuri in clasamentul membrelor Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OECD) in ceea ce priveste Produsul Intern Brut pe cap de locuitor (PIB).

CAZURI CONCRETE. Croatia sta ceva mai bine. Aceasta tara afiseaza un PIB mai mare de doua ori decat al acestor trei tari si care il depaseste chiar pe cel al Letoniei, deja membra a Uniunii. Cu toate acestea, Croatiei i s-a refuzat cererea de deschidere a negocierilor. Deceptia este cu atat mai mare, cu cat, daca s-ar avea in vedere strict criteriile economice, Croatia ar fi trebuit sa se integreze de ceva timp deja in Uniunea Europeana. In ciuda razboiului de independenta, care a facut 15.000 de morti, mii de refugiati si a provocat pierderi de 37 de miliarde de dolari, capitala croata are inca sarm. "Croatilor le place sa se planga ca distrugerile razboiului i-au costat dublul PIB-ului", ironizeaza un sef de companie franceza la Zagreb citat de Le Figaro. Mai mult, pretul economic al independentei a depasit orice imaginatie: "Piata de 20 de milioane de consumatori din epoca socialista s-a contractat la 4 milioane", adauga acesta. Cu toate acestea, "cand ajungi in capitala croata Zagreb, venind dinspre Sofia, ai cu adevarat impresia ca te intorci in Europa", marturiseste pentru cotidianul francez un inalt functionar european.

Croatii au fost insa ajutati de geografie sa depaseasca aceste handicapuri. Vocatia turistica a Coastei Adriatice a fost o trambulina pentru numerosi croati, in conditiile in care tara gazduieste 9,4 milioane de turisti pe an, adica de doua ori mai mult decat populatia sa. Inflorirea neasteptata a turismului a permis si castigarea de valuta straina. Banca centrala administreaza cinci luni de importuri in rezervele sale publice de schimb. In concluzie, tara poate sa isi permita luxul de "a fi aproape in euro, cu o marja de fluctuatie a monedei sale de 1,5% doar, in jurul unei paritati fixe", fara a suferi de pe urma inflatiei. Altele sunt problemele statului croat. Datoria publica atinge 81,5% din PIB, iar structura de stat a aparatului industrial este un alt punct dificil, la fel ca si faptul ca sectorul public reprezinta 40% din economie, cu numeroase intreprinderi dificil de privatizat, cum sunt santierele navale, otelariile si o uzina de aluminiu.

Candidata si ea la intrarea in UE, desi da nastere la multe controverse, Turcia face printre celelalte candidate figura de "dragon" economic, cu flexibilitate, spirit de afaceri si soliditate, care se rasfrang pe plan social, scrie Le Figaro.

Spre deosebire de economiile socialiste din Europa Centrala, Turcia nu a cunoscut niciodata constrangerile planificarii sovietice si se bucura, inca din anii ’80, de o rata anuala de crestere de 5-6%.

CUM STAM NOI. Prin comparatie, Romania si Bulgaria par mai putin inarmate pentru a face fata cerintelor Uniunii decat Turcia si Croatia. Intr-un raport remis recent presedintelui bulgar, Gheorghi Parvanov, economistii au emis avertismente privind lipsa de eficacitate si competitivitate a economiei bulgare, care risca sa faca din tara "ariergarda" Uniunii Europene, la care Sofia vrea sa adere in 2007. Romania si Bulgaria nu au de ales. Pentru a accelera recuperarea ramanerii in urma, cele doua tari se vad nevoite sa faca eforturi considerabile, care nu sunt intotdeauna pe placul sau spre bunastarea populatiei (cel putin pe termen scurt).

PIB-ul Romaniei a crescut cu 8,3% in 2004 fata de anul precedent, rata de crestere cea mai puternica de dupa 1989. La randul sau, Bulgaria isi redreseaza finantele publice cu mare viteza. Din 2001, deficitul sau este sub nivelul de 1% din PIB si inflatia a coborat la 4% in 2004.

Romania si-a impus si ea o disciplina bugetara de fier. Deficitul sau public respecta criteriul celor 3% din PIB din 2002, iar inflatia care atingea 45% in 2000 a revenit pentru prima data dupa 1990, anul trecut, sub bara de 10%. Mai raman multe de facut, mai ales in ce priveste comertul exterior. Deficitul curent atinge 6% din PIB in Romania si 8% in Bulgaria.

CUM STAU VECHII MEMBRI. Ce este de-a dreptul surprinzator este faptul ca si statele membre vechi sufera de pe urma integrarii. Este vorba, in multe cazuri, de oscilatiile de politica interna in marile tari ale UE, Franta, Germania, Marea Britanie, generate de tensiunile nascute la presiunea sustinerii integrarii noilor membre.

Diviziunile sunt vizibile si la inceputurile Uniunii, cand existau dispute intre crestin-democrati si social-democrati. Social-democratii s-au opus integrarii in UE din tot felul de motive. In acelasi timp, crestin-democratii, mai ales cei francezi, s-au opus intrarii tarii lor in NATO. Exista dispute legate apoi de ponderea Legislativului in raport cu ponderea Executivului in UE. Exista apoi discutii legate de insuficienta aprofundare a Uniunii, fata de extinderea ei dincolo de unele limite care pot fi sustinute din punct de vedere financiar si politic. Vocile acestea sunt mai ales ale englezilor, dar sunt eurosceptici si in Franta, tara care se va confrunta in curand cu referendumul privind tratatul constitutional.

Cu fiecare noua largire, Uniunea Europeana se imbogateste cu state membre tot mai putin bogate, iar aderarea noastra nu face exceptie de la aceasta regula. De altfel, Romania, Bulgaria si Turcia isi disputa ultimele locuri in clasamentul membrelor Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica in ceea ce priveste Produsul Intern Brut pe cap de locuitor.

Tot ceea ce au angajat Romania si Bulgaria in ultimii ani in perioada negocierilor va trebui sa fie transpus in practica. Aceasta va presupune preturi mai mari la utilitati si o amanare a indeplinirii unor promisiuni electorale extrem de populare in favoarea unor preturi sau a unor costuri dureroase.

De cele mai multe ori, este uitat sau lasat deoparte faptul ca aceasta mult-dorita aderare, in numele careia se fac multe sacrificii sociale sau reforme neconfortabile, reprezinta un risc in sine, chiar daca este vorba despre un risc calculat.

Ce este de-a dreptul surprinzator este faptul ca si statele membre vechi sufera de pe urma integrarii. Este vorba, in multe cazuri, de oscilatiile de politica interna in marile tari ale UE, Franta, Germania, Marea Britanie, generate de tensiunile nascute la presiunea sustinerii integrarii noilor membre.

IN 2007, ORI LA BAL, ORI LA SPITAL

In Uniune in 2007, cu toate sau cu aproape toate temele facute si cu salariile in euro, la propriu, dupa 2012, sau in Uniune in 2008, cu saci de fonduri europene dusi pe Apa Sambetei si cu eticheta de "neseriosi" lipita in frunte. Asa arata cele doua cai pe care romanii le-ar putea urma pentru a deveni eurocetateni. Dupa ce va deveni tara in curs de aderare, adica dupa ceremonia de semnare a tratatului, Romania are la dispozitie doua scenarii posibile pentru a se alatura Uniunii Europene. Potrivit scenariului optimist, Romania va continua sa aplice normele europene si sa isi respecte angajamentele luate in negocierile de aderare. Expertii europeni, organizatiile non-guvernamentale, ministerele, europarlamentarii, think-tank-urile si toate celelalte surse de informatie folosite la Bruxelles vor aprecia eforturile facute la Bucuresti, isi vor pune evaluarile pe hartie si asa va rezulta primul Raport de Monitorizare redactat de Comisia Europeana pentru Romania si prezentat in noiembrie. Va fi trecut, cu bine, si acest ultim hop pe anul in curs. Vor urma alte angajamente respectate, alte masuri luate si un nou Raport de Monitorizare cu concluzii favorabile. In aceste conditii, europenii nu vor vedea nici un motiv pentru a activa clauza ce prevede amanarea cu un an a aderarii, iar romanii vor destupa cate doua sticle de sampanie pe 1 ianuarie 2007, la ora 00:00, sarbatorind atat intrarea intr-un nou an, cat si intrarea oficiala in familia europeana. Cinci ani mai tarziu, exista sanse ca Romania sa se desparta de leu si sa adopte moneda unica europeana. ASA NU! Potrivit scenariului pesimist, Romania nu reuseste sa faca fata ritmului in care trebuie aplicate reformele, iar penalizarea nu intarzie: in raportul pe 2005 sau pe 2006 se atrage atentia ca la Bucuresti nu se respecta angajamentele luate in negocieri, moment in care comisia recomanda Consiliului de Ministri al UE amanarea cu un an a aderarii. Liderii Uniunii aproba, prin vot majoritar, recomandarea, iar Bulgaria adera singura la 1 ianuarie 2007. Romania mai asteapta un an, in care trebuie sa-si faca temele restante, in conditiile in care a pierdut milioane bune de euro de la Bruxelles si are sanse minime de a mai fi luata in calcul drept partener de incredere in UE.

BETE IN ROATE Oricat se chinuie UE sa dea Romaniei bani, unele proiecte finantate de europeni se lovesc de piedici. E vorba despre toanele vacilor si de puterea de adaptare a carutelor la conditiile moderne de construire a drumurilor. De exemplu, la Tuzla, primarul se plange ca materialul folosit la asfaltarea drumurilor nu-i multumeste pe oameni. Ei spun ca piatra rosiatica din proiect o sa le sperie vacile si cer ca asfaltul sa fie cenusiu. Tot vacile sunt de vina si pentru lucrarile unde ce se face azi se strica maine, pentru ca, insensibile la volumul de munca, la banii investiti, calca, cu seninatatea specifica, marginile santurilor, iar drumul se darama. (Irina Cristea) NATIONALISM EXCESIV In Polonia, imprudentul sau, dupa caz, vanitosul care va fi prins conducand o masina ce are inscriptionat steagul Uniunii pe placutele de inmatriculare va fi sever amendat de Politia Rutiera. Potrivit unei legi europene, este la latitudinea statelor membre daca aleg sa afiseze steagul Uniunii pe placutele de inmatriculare, insa polonezii, popor sentimental, doresc sa mai pastreze inca doi ani placutele cu steagul lor. (Ana Ilie) E BINE CA NOI Decat sa fii scotian, irlandez sau galez, e incomparabil mai bine sa fii englez. Nu numai ca poti sa bei bere calda fara sa vezi vreun comesean cum ridica din sprancene a mirare, dar acelasi partener de bauturica servita la "Pub" te va intelege perfect cand ii vei povesti cum faci doar o baie pe saptamana. Nu numai ca e total igienic si sanatos, dar de multe ori o faci chiar daca nu e nevoie. La fel se intampla si cu rufaria de corp, pe care ti-o schimbi saptamanal, dupa baia rituala, doar pentru ca asa te-ai obisnuit de-o viata. (Irina Cristea)

Romania trebuie sa munceasca foarte mult ca sa imbunatateasca rezultatele in Justitie, mai ales privind independenta magistratilor, libertatea de miscare a persoanelor si controlul granitelor. Va trebui sa demonstreze ca poate satisface cerintele UE Olli Rehn, comisarul european pentru Extindere GLUME INTRE "COLEGI" Pentru a mai scapa de monotonia tratatelor, a negocierilor si a directivelor, europenii se distreaza facand bancuri unii pe seama slabiciunilor altora. O mostra de "euroumor" este si raspunsul la intrebarea "De cate armate e nevoie pentru a schimba un bec?". Raspunsul este: De cel putin sase. E nevoie in primul rand de germani, ca sa inceapa treaba. Nu pot lipsi din calcul francezii, pentru ca e mereu nevoie de cineva care sa se dea batut dupa ce a facut putin, foarte putin efort. Vor urma italienii, care vor incepe treaba, vor continua complet aiurea si vor da apoi bir cu fugitii, apoi englezii, pentru ca trebuie sa si stea cineva neclintit acasa, fara sa miste un deget. Dupa atata circ vor aparea americanii, care vor face tot ce-a mai ramas de facut si-si vor asuma creditul pentru tot ce s-a facut pana atunci. Totul va fi incheiat "rotund" de elvetieni, in rolul celor care observa totul si se prefac ca nimic neobisnuit nu s-a petrecut. (Irina Cristea) Atunci cand va adera in 2007, Romania trebuie sa fie un membru deplin al UE, intrunind toate criteriile necesare. Dar Romania nu trebuie sa creada ca dispune de un cec in alb, pentru ca mai are inca foarte multe eforturi de facut Pierre Moscovici, raportorul pentru Romania al Parlamentului European