Paradisul comunist

Cand si-au inceput cariera politica, bolsevicii rusi nu aveau proiecte pentru viata de oameni ajunsi la putere. Au inceput prin a domicilia modest cu familiile lor in Kremlin, in locuintele destinate servitorilor familiei tariste.

Modelul Kremlinului. In plina agitatie revolutionara si criza acuta de alimente, unii dintre noii conducatori au ajuns sa lesine de foame. Astfel ca, din "motive obiective", au fost introduse "temporar" ratiile "speciale". Numai ca regimul privilegiat al ratiilor speciale s-a pastrat pana la sfarsitul epocii comuniste, "specialul" fiind extins la intreaga gama a serviciilor: policlinici, spitale, scoli, magazine, croitorii, statiuni balneare, cinematografe, mijloace de transport. Cei care isi facusera un program din eliminarea exploatarii omului de catre om, considerand exploatator pe oricine avea angajati in slujba sa, au trait continuu cu bucatari, menajere, soferi ori croitori personali. Pentru deservirea lor a fost creata o institutie numita "gospodaria de partid", care facea posibila satisfacerea trebuintelor de hrana si habitat de prima calitate la preturi simbolice. Primul atentat asupra lui Lenin a avut ca urmari si introducerea personalului de paza si protectie. La putina vreme, dupa ce ajunsese la putere, fostul revolutionar nu mai avea nici un singur prieten, ci 17 garzi de corp!

Din Kremlin, reprezentantii poporului s-au mutat apoi in palatele si vilele aristocratilor emigrati in strainatate ori ucisi in razboiul civil. In ideea instituirii unui eficient sistem de paza si protectie au fost apoi stramutati in cartiere speciale.

LUMEA "NOMENKLATURII". Cu acest model sovietic, dupa 1944, liderii comunisti din Romania s-au instalat in casele unora care fusesera declarati "criminali de razboi". Proaspetii locatari au inceput sa domicilieze in locuintele imense cu statutul de chiriasi pe termen nelimitat. Obiectele ramase si confiscate de stat au trecut in folosinta lor, fiind inregistrate cu numere de inventar.

Cum despre ceea ce se intampla in viata de partid le era interzis sa povesteasca in afara "cadrului organizat", ca sa inlature orice suspiciuni si-au redus anturajul la cel al familiei si al personalului de serviciu. Soferi, menajere, insotitori ai demnitarilor, cu totii erau selectati si repartizati de serviciile speciale, aflandu-se in subordinea si sub controlul acestora.

Dar viata unui conducator nu-i apartine siesi, ci "poporului sau". Astfel ca in locuinte le-a fost introdusa si "tehnica de ascultare". Conform documentelor de arhiva, primul roman care "a beneficiat" de aceasta utilitate a fost Gheorghiu-Dej.

AVEREA LUI VASILE LUCA. Amanunte despre vietile conducatorilor comunisti, dezvaluite in chiar timpul in care acestia au trait, aflam doar din cazurile celor epurati. Dosarul de ancheta al lui Vasile Luca, fost membru al Biroului Politic, vicepresedinte al Consiliului de Ministri si ministru de Finante in 1952, este relevant pentru a ne face o imagine despre colivia aurita in care traia. Din documentele pastrate in arhivele Securitatii aflam ca dupa sedinta de partid in care fusese criticat si scos din toate functiile anterior amintite, vreme de trei luni casa i-a fost continuu urmarita prin intermediul a trei "posturi fixe". Orice iesire a vreunuia dintre membrii familiei presupunea, de asemenea, supravegherea "obiectivului" si a persoanelor cu care venea in contact. Din mai si pana la arestarea din august 1952, in casa lui Luca au mai venit doar angajatii gospodariei de partid ca sa livreze alimente si o fosta consateana care-i fusese bucatareasa.

In asteptarea "raspunsului partidului", Luca pleaca in fiecare dimineata la pescuit in zona lacului Herastrau. La inceput nu are nici macar uneltele necesare, astfel ca le imprumuta de la diversi pescari. Motiv care conduce la anchetarea a nu mai putin de 74 de oameni.

Imediat dupa arestare, i-a fost retinuta si sotia, in dosare nefiind specificat ce se va fi intamplat cu cei patru copii pe care-i infiasera.

Condamnat la moarte (sentinta comutata in munca silnica pe viata) si la confiscarea totala a averii (1954), documentele ne ofera prilejul sa aflam proprietatile fostului lider. Acestea sunt: un ceas Doxa, "un briceag alb cu accesorii", cate o pereche de ochelari de soare si vedere, doua portofele, o cravata, noua carlige de pescuit, o pereche sanuri de pantofi si… un ventil de bicicleta!

Mai mult de patru decenii Ceausestii au fost unicul cuplu mediatizat al Romaniei

ROMANTISMUL REVOLUTIONAR. Probabil ca nici unul dintre conducatorii partidului nu fusese mai instarit in acea perioada a "romantismului revolutionar". Placerea si aspiratia lor era puterea. Cand a murit Stalin (1953), responsabilii ceremoniei mortuare n-au avut cu ce sa-l imbrace. Garderoba celui mai puternic om al lumii in acel moment se reducea la doua costume de iarna, doua de vara, suba pe care o purtase si in exilul siberian din tinerete si tunica de maresal. Manecile tocite ale tunicii au fost tesute pentru a-l pregati pe generalisim de ultimul drum. Unele dintre obiceiurile de viata ale lui Stalin au fost imprumutate de Gheorghiu-Dej. Spre exemplu, pentru a dezminti zvonul ca oamenii puterii traiesc in lux, liderul roman isi comandase doua costume identice. Iar incaltarile uzate i le ducea la pingelit seful de cabinet.

Cum datorita gospodariei de partid reusise si implinirea proiectului comunist de-a trai fara bani, pentru o vreme salariile lui Dej s-au adunat in dulapul sefului sau de cabinet din anii ’60, Paul Sfetcu. Chestionat asupra impresionantei sume, Dej a decis ca o buna parte din ea sa fie trimisa prietenilor sai din copilarie si adolescenta, la fel cum facuse si Stalin.

NOI "TOVARASE DE VIATA". Absorbiti de puterea dobandita, poate ca prima generatie de "nomenklaturisti" s-ar fi multumit cu casele mobilate "de stat".

Multi dintre fostii ilegalisti si-au schimbat insa vechile neveste cu "tovarase artiste". Inzestrate si cultivate in "simtul burghez al frumosului", acestea au purces la "personalizarea" ambientului. Consignatiile erau pline de tablouri, obiecte de arta si bijuterii ale fostilor "exploatatori", care, pentru a supravietui, vindeau, pe preturi mici, obiecte de lux. Si mai avantajoase inca erau cumparaturile preferentiale datorate sentintelor de confiscare a averii din procesele politice ale vremii. Asa se face ca in curand casele nomenklaturistilor au inceput sa semene a galerii de arta, amenajate cu mai mult sau mai putin bun-gust.

SPECIAL PENTRU SPECIALI. Cei care au profitat din plin de "realizarile regimului" au fost fiii si nepotii nomenklaturistilor, demnitari politici, inalti ofiteri de armata si securitate ori directori in ministere.

Legile si decretele de partid promulgate de parinti nu exercitau asupra urmasilor acestora constrangerile specificate. La liceul din Primaverii nu se facea practica agricola ori in fabrica precum in celelalte scoli din Romania. Intr-o vreme cand detinerea de valuta si "specula" erau grave infractiuni, "smecherii" din "cartierul rosu" faceau contrabanda cu cafea si tigari bulgaresti ori revindeau, cu bun castig, marfuri provenite din magazinele romanesti pe valuta. Dupa ce parintii isi stalcisera limba invatand limba rusa, pentru a proba deschiderea spre lumea capitalista a politicii romanesti, urmasii faceau cursuri intensive de franceza si engleza. In "epoca Dej", daca fiul sau fiica unui tovaras "dadea", spre exemplu, la Politehnica si "pica", inainte sau dupa afisarea rezultatelor se facea o suplimentare de locuri, lista admisilor lungindu-se pana sub numele privilegiatului. Pe atunci, certitudinea unei cariere de nomenklaturist era asigurata de specializarea in Uniunea Sovietica.

In vremea lui Ceausescu, bursele in Occident ori frecventarea unor institute de arta bucurestene asigurau calea spre succes pentru urmasii constructorilor de "viitor luminos". Diplomati, cadre universitare si cercetatori erau posturile rezervate in exclusivitate pentru acestia in anii ’80.

"Nomenklaturistul detine puterea si privilegiile nu pentru ca munceste, ci pentru ca ele ii sunt acordate datorita postului, a functiei ocupate de el. Iar functia o capata prin hotararea organului de partid superior." M. Voslesenski	Termenul de nomenklaturisti provine din 1925, cand Stalin a semnat rezolutiile de aprobare ale "Nomenklaturii nr. 1" (lista inaltelor posturi politice) si "Nomenklaturii nr. 2" (lista posturilor economice si administrative de varf).
"Nomenklaturistii unosc o regula nescrisa: numai acela isi poate mentine postul in cadrul nomenklaturii care se straduieste sa vanseze. Cel care incearca doar sa-si mentina functia o va pierde, deoarece va fi inlaturat de cei de jos care se catara". M. Voslesenski	"Dej frecventa restaurante, viziona filme (mai rar spectacole de teatru), citea mult, in special literatura politica. Chiar daca nu ar fi detinut inalte functii, prin infatisarea si felul de a fi, ar fi fost un barbat cu succes la femei." Paul Sfetcu fostul sef de Cabinet al lui Gheorghiu-Dej

RETETE SOVIETICE SPECIALE In scrierea sa autobiografica, intitulata "Spovedanie" (1990), Boris Eltin (foto) a descris amanuntit privilegiile de care aveau parte nomenklaturistii in chiar timpul reformelor numite perestroika. "Daca ai urcat in varful piramidei - scrie Eltin - acolo sunt de toate, a sosit comunismul! (…) Comunismul este creat de Directia a IX-a a Comitetului pentru Securitatea Statului. Vila imprejmuita cu un gard verde pe raul Moscova, dispunand de un teritoriu mare, de livada, de terenuri pentru sporturi si jocuri, de paza si semnalizare. Pana si la nivelul meu de membru supleant al Biroului Politic - trei bucatari, trei chelneri, un gradinar, o camerista. Sala de cinema este chiar in vila, in fiecare vineri, sambata, duminica vine, in mod special, mecanicul de cinema cu o garnitura de filme. Toate utilajele sunt de export, ultimul cuvant al stiintei si tehnicii. Saloanele sunt apartamente colosale si iarasi de jur-imprejur numai lux: servicii de masa, cristale, covoare, lustre (…) «Ratia de Kremlin» este platita numai la jumatate din pret, iar din ea faceau parte cele mai alese produse. De ratie speciala de diferite categorii beneficiau, in total, la Moscova, 40.000 de oameni. (…) Totul special: ateliere speciale, case de deservire sociala speciale, policlinici speciale, vile speciale, spitale speciale. In timpul concediului iti poti alege orice loc din sud, o vila speciala se va gasi numaidecat. Restul timpului, vilele sunt pustii. (…) Calatoresti cu avionul personal. Zboara IL-62 sau TU-134, in el se afla secretarul CC, membrul supleant sau membrul Biroului Politic. Unul singur. Alaturi doar cativa oameni - paza si personalul de deservire (…). Dar cine plateste pentru toate acestea? La ce capitol sunt trecute cheltuielile? Lupta impotriva spionajului? Mituirea cetatenilor straini? Sau la un capitol mult mai interesant si romantic, de exemplu recunoasterea cosmica?"