Socoteli eronate

de Ilarion Tiu | 26 Sep 2005 • 00:00

Din opiniile domnului Florea Dumitrescu, ministru al Finantelor in perioada 1969-1978, reiese ca proiectele financiare facute inainte de redeschiderea Canalului Dunare-Marea Neagra nu s-au mai implinit la finalizarea lui. Cauzele au tinut de evolutia economica a Romaniei.

Gheorghiu-Dej cand a inchis Canalul a argumentat ca era "o gaura" pentru economia nationala. Redeschiderea s-a facut din ratiuni politice sau economice?

Dl Florea Dumitrescu: Problema Canalului Dunare-Marea Neagra este veche, de 200 de ani. Hotararea a fost bineinteles politica. A fost luata in Biroul Politic pe baza unei note de principiu. Ceausescu a privit in perspectiva: cum se dezvolta economia, ce volum de transport era la acea data. A consultat si specialistii inainte de a lua decizia. Insa din punct de vedere al efortului, el facea un calcul simplu: costa 1,5 miliarde de dolari - iar Romania din 1975-1976 si pana dupa 1980 realiza un volum de investitii de 10 miliarde de dolari anual. Atunci a zis ca daca aveam anual 10 miliarde si investeam in fiecare an din ei cate 300-400 milioane de dolari era bine.

Studii de fezabilitate mai temeinice nu s-au facut?

S-au facut studii incepand din 1973 si au durat aproape patru ani. Au fost studii tehnice, topografice, geotehnice etc. Dar in primul rand s-au facut studii de eficienta - ce se intampla cu acest volum de transport al Romaniei, care era in crestere, cum puteam sa-i facem fata si cu ce efort. Ar trebui sa facem un Canal ca sa ajungem mai repede la Constanta, a fost concluzia. Ceausescu dorea in acelasi timp sa realizeze si un obiectiv grandios. In mod sincer, putine tari din lume se pot mandri cu un asemenea obiectiv. Dar era si necesar - una e sa transporti milioane de tone 400 de kilometri si alta sa acoperi distanta in 64 de kilometri.

De la Banca Mondiala

Din resurse interne s-a finantat in totalitate constructia Canalului?

In 1972, in calitate de ministru al Finantelor, am semnat acordul de aderare la Fondul Monetar International si Banca Mondiala. Atunci am avut in vedere ca la marile obiective trebuie sa avem acces si la surse externe.

Citește pe Antena3.ro

Ucraina a atacat pentru prima oară Rusia cu rachete ATACMS. Reacția Moscovei

Inca de prin 1974-1975 din contractele cu Banca Mondiala, eu personal am pus problema impreuna cu presedintele Bancii de Investitii - Mihai Diamandopol, apoi Gheorghe Popescu - sa putem beneficia si de un credit ca sa usuram putin efortul economiei romanesti pentru realizarea unui asemenea obiectiv cum era Canalul. Fondurile se duceau spre Canal direct si indirect. Pentru acest mare obiectiv trebuiau utilaje.

Pana la constructia Canalului autobasculantele romanesti erau de 5 tone, iar atunci s-a pus problema unor utilaje de inalta productivitate. Trebuiau autobasculante de 16 tone, de 27 de tone, s-au facut autobasculante de 50 de tone, chiar si de 100 de tone. Ca sa facem aceste noi utilaje era nevoie de importul unei tehnologii noi, moderne, care trebuia platita in valuta. Valuta aceasta pe care o primeam de la Banca Mondiala era folosita pentru plata unor importuri. Majoritatea tehnologiei se importa din tarile vestice. Se importa si din Uniunea Sovietica, dar cand venea vorba de obiective de inalta tehnologie, finantate cu credite de la BIRD, majoritatea s-a facut cu tehnologie din Franta, Germania, Anglia, SUA, Japonia. Apoi erau asimilate in Romania, pentru ca aceasta a fost preocuparea lui Ceausescu - sa asimilam din Vest si sa producem in Romania.

O alta parte a fondurilor, reprezentata de leii care corespundeau valutei venite de la Banca Mondiala, era dirijata catre finantarea achizitionarii de utilaje de pe piata interna.

Efort suportabil

Dumneavoastra, ca ministru al Finantelor, cum simteati efortul economiei pentru Canal?

Nu a fost un efort supraomenesc, ca sa zic asa. Acolo s-au creat locuri de munca. Canalul a impins industria sa se modernizeze mai repede si sa realizeze capacitatile tehnice de transport, utilajele necesare. Daca avem in vedere numai dezvoltarea mijloacelor de transport, inclusiv a benzilor de transport lungi de kilometri intregi pentru a transporta materialul excavat. Toate intreprindele respective au avut un avantaj din realizarea acestui obiectiv pentru ca le-a impulsionat sa faca si mai repede modernizari, sa introduca tehnici noi.

Economist fiind, unde plasati Canalul pe o axa a celor mai importante constructii facute in perioada regimului comunist?

Este unul din cele mai importante obiective realizate in aceasta perioada. Nu suporta comparatia cu Casa Republicii. Daca era dupa mine, nu o faceam. Nu aveam nevoie de o Casa de asemenea dimensiuni si efort. Canalul era o lucrare care merita sa fie facuta. Este cea mai importanta lucrare din aceasta perioada, dar din punct de vedere al oportunitatii, al momentului nu stiu daca trebuia facuta incepand din 1976. Trabuia sa mai asteptam ca economia sa se mai dezvolte. A costat 1,5 miliarde de dolari, din care Banca Mondiala ne-a dat 100 milioane.

Canalul azi

Este eficient Canalul in economia de acum a Romaniei?

Daca nu se facea atunci, trebuia facut ulterior. Mai ales acum cand intram in Uniunea Europeana, unde exista Canalul Main-Dunare care face legatura cu reteaua de transport pe Rhin. Este o magistrala care leaga Europa de Vest cu Europa Centrala si Europa de Sud-Vest. Este absolut necesar economiei romanesti. Totul depinde de modul cum se doteaza, se administreaza si se intretine. Calculele de eficienta nu s-au confirmat insa. Aceasta si datorita faptului ca din 1990 productia in Romania a scazut, si implicit volumul de transport. Cum sa realizezi proiectul de atunci, calculele care au fost facute, din moment ce economia a cazut atat de mult?

Canalul este necesar nu numai pentru transport, este necesar si pentru Dobrogea. Dobrogea este, a fost si ramane o regiune arida. Ploile sunt foarte rare si canalul a fost conceput, cea mai mare parte, prin cantitatea de apa pe care putea s-o dea pentru irigatii. El a fost proiectat sa schimbe si economia Dobrogei. Canalul a impins industria sa se modernizeze mai repede si sa realizeze capacitatile tehnice de transport, utilajele necesare, mai ales in ceea ce priveste dezvoltarea mijloacelor de transport. - Florea Dumitrescu

CARIERA DE ECONOMIST

Florea Dumitrescu s-a nascut la 4 aprilie 1927 in localitatea Gardesti (Teleorman). A urmat cursurile Academiei de Studii Economice din Bucuresti in perioada 1946-1949. Incepand din 1949 a lucrat ca economist in cadrul BNR, promovand pana la gradul de director in aceasta institutie. In 1969 a fost numit ministru al Finantelor, functie pe care a detinut-o pana in 1978, cand a fost numit ambasador in China. S-a intors din misiunea diplomatica in 1983, iar in martie 1984 a fost numit guvernator BNR. La 8 mai 1989, Nicolae Ceausescu l-a demis din aceasta functie din cauza unor neintelegeri legate de politica de acordare a creditelor pentru sectorul agrar in bugetul de stat pe anul 1989. Ulterior a fost numit director al Casei de Economii si Consemnatiuni (CEC), functie in care a ramas pana in 1990.

STUDII PRIVIND COSTURILE ConstrucTiei CANALULUI PE DUNARE

"Din studiul facut in 1973, momentul cand s-a luat decizia redeschiderii Canalului, rezulta ca anual prin transportul de marfuri pe Canalul Dunare-Marea Neagra s-ar fi realizat economii de circa un miliard de lei. Dupa toate calculele care au fost facute atunci, Canalul ar fi costat vre-o 30-32 miliarde de lei. In consecinta, la o economie anuala de 900 milioane - 1 miliard de lei rezulta ca profitul ar fi putut sa fie rambursat in recuperarea investitiei. Dupa calculele de eficienta cam in 32-34 de ani rezulta ca putea sa fie recuperata investitia. In realitate nu tot transportul care a fost avut in vedere s-a canalizat pe aceasta ruta." (Florea Dumitrescu, ministru de Finante 1969-1978)

CANALUL LUI GHEORGHIU-DEJ

"In perioada in care s-a apucat Dej de Canal, efortul economiei romanesti pentru a suporta o asemenea investitie era prea mare. Economia noastra nu reclama un asemenea traseu si o asemenea cale mai scurta, pentru ca volumul de marfuri nu era atat de mare ca in anii â70. Dej a inceput constructia Canalului cand economia noastra era la inceput. Nu stiu ce studii s-au facut atunci, pesemne ca nu s-au facut studii temeinice, pentru ca usor s-a parasit construirea lui. Incepand cu 1973 s-au facut studii si s-a ajuns la concluzia ca Romania se sufoca fara o cale mai scurta." (Florea Dumitrescu, ministru de Finante 1969-1978)