Istoria banilor

De la primele monede grecesti din coloniile de la Marea Neagra pana la aparitia leului, istoria banilor pe teritoriul tarii noastre a fost marcata de multe momente furtunoase.

Monede din argint din 1880 si 1881, cu valoarea de 5 lei si cu chipul lui Carol I

De hartie, de metal sau de plastic, banii ne controleaza existenta, iar fara ei nici nu ne-am putea imagina viata in ziua de astazi. Insa lucrurile nu au stat intotdeauna asa. Inainte de aparitia banilor, comertul se baza pe schimbul in natura (troc). Prima moneda a fost batuta de lidieni, cu sapte secole inainte de Christos, dupa cum aflam dintr-un buletin al Societatii Numismatice Romane.

PRIMII BANI. Istoria banilor pe teritoriul tarii noastre incepe cu primele monede batute in coloniile antice grecesti de la Marea Neagra, care aveau o vasta activitate comerciala. In secolul al IV-lea inainte de Christos existau ateliere la Histria, Callatis, Tomis si Dyonisopolis, unde se bateau tetradrahme, drahme din argint si subdiviziuni de bronz ale acestora, precum si stateri de aur, potrivit site-ului oficial al Monetariei Statului. Acestea aveau insa mai mult o circulatie cu caracter local.

LA DACI. Pe teritoriul Daciei circulau monedele macedonene ale lui Filip al II-lea, iar, dupa cucerirea Macedoniei de catre romani, dinarii republicani. Si dacii au inceput sa bata monede in atelierele proprii. Prin 280 i.H. apar monede dacice din argint, ale caror desene le imitau pe cele de pe banii macedoneni sau romani. Acestea circulau in paralel cu monedele grecesti sau romane, avand ca prototip tetradrahmele lui Filip al II-lea, cu efigia lui Zeus pe avers si un calaret pe revers. Baterea de monede in atelierele dacilor a incetat in perioada care a urmat cuceririi teritoriului de catre romani (anul 106 dupa Christos), treptat fiind introduse monedele care circulau in Imperiul Roman. Acestea s-au folosit si dupa retragerea aureliana, utilizarea lor continuand chiar pana la caderea Romei (anul 476).

ORIGINEA CUVANTULUI BAN. In perioada care a urmat a revenit in actualitate trocul, circulatia monetara fiind redusa. Mai tarziu, in spatiul vechii Dacii au aparut monede bizantine, fiind inlocuite apoi treptat, in secolul al XII-lea, cu monedele statelor care se formau in jur - Ungaria, Serbia, Polonia si Bulgaria. Navalirea tatara din 1241 a favorizat patruderea unor monede germane si englezesti, inlocuite, la randul lor, de dinarii banali din Slavonia si Ungaria. Probabil ca denarii banales - moneta curenta de argint a regilor unguri, a carei amintire a ramas in cuvantul ban pana astazi - au circulat si la romani. S-au gasit in sapaturile de la Curtea de Arges din aceste monete si in alte tezaure, spune C. I. Condurache in Buletinul Societatii Numismatice Romane.

IMITATII. Intemeierea principatelor Moldovei si Valahiei a insemnat un nou pas in istoria banilor romanesti, in perioada imediat urmatoare fiind infiintate primele monetarii. In Tara Romaneasca, Vlaicu Voda (1364-1377) a batut, incepand cu 1365, ducati de argint (18-21 mm diametru, 1,05 grame), similari cu grosii bulgaresti si sarbesti si cu ducatii bizantini, dar si dinari si bani din argint, dupa sistemul unguresc, potrivit informatiilor de la Monetaria Statului. Pe teritoriul Moldovei, la Suceava s-au batut grosi si semigrosi dupa modelul celor polonezi, emisi sub domnia lui Petru Musat (1375-1391), dar si pe timpul lui Stefan cel Mare. Banii batuti pe teritoriul Transilvaniei de regele Carol Robert de Anjou (1308-1342) si apoi de urmasul sau Ludovic cel Mare (1342-1382) erau grosii din argint, dupa modelul celor de la Praga, si dinarii banali, dupa modelul slavon.

In Tara Romaneasca au circulat pana in secolul al XVI-lea diverse monede, in mare parte aduse de negustorii straini. Cele mai importante dintre acestea erau: fertunul (moneda de socoteala), perperul (mai mult in sudul Dunarii), ducatul, asprul, banul si florinul (de provenienta ungureasca). In Moldova erau folosite zlotul (pentru plata birurilor si a garantiilor in justitie), rubla de argint si grosul.

TROC. Cu toate ca existau monede, circulatia lor era insa destul de retransa, astfel ca schimburile in natura s-au practicat in Tarile Romane pana tarziu, in secolul al XVII-lea. Documentele istorice atesta existenta unor schimburi de proprietati contra vite sau robi tigani. In 1612 se da un cal pe un tigan cu femeia si copiii sai. Pe la 1657 se vinde un sat pe Prut pe 50 de boi, 50 de vaci cu vitei si 17 vaci grase, spune C. I. Condurache in Buletinul Societatii Numismatice Romane.

HAOSUL MONETAR. Dupa ce domnii pamanteni au incetat sa mai bata monede proprii, teritoriul Tarii Romanesti a fost invadat de monede straine, in special din Imperiul Otoman. Monopolizarea comertului Tarilor Romane de catre turci a favorizat introducerea paralei si a altor monede turcesti. Numarul monedelor straine, circa 20 in secolul al XVII-lea, a ajuns la peste 90, la jumatatea secolului al XIX-lea. De la sfarsitul secolului al XVII-lea, asprii - moneda predominanta pana atunci - au fost inlocuiti treptat cu talerii-lei olandezi. Aceasta moneda din argint, cu un leu pe avers, s-a impus rapid in sud-estul Europei, in Tarile Romane pastrandu-se ca moneda de calcul chiar si dupa scoaterea ei. De la leul de pe acesti taleri provine si numele monedei noastre nationale, cuvantul regasindu-se si in denumirea altor monede ale unor tari din regiune, precum leva - Bulgaria sau leka - Albania.

1836: LEUL CAPATA PUTERE

De la sfarsitul secolului al XVIII-lea si pana dupa prima jumatate a celui urmator, in principate au circulat in special monede turcesti, rusesti si austriece. Cursul acestor monede a fost reglementat prin Regulamentul Organic, care stabilea o baza de calcul legala raportata la valoarea intrinseca a unei valute forte - ducatul olandez. In 1836 se introducea oficial leul ca unitate monetara de socoteala, fixandu-se si cursul acestuia la 60 de parale.

ROMANATUL LUI CUZA

Cuza a incercat sa faca o reforma monetara, avand in centru o moneda numita romanat, dupa modelul francului francez, cu decima (sau banul) si centima ca subdiviziuni. Potrivit unui proiect de lege din august, urmau sa se bata monede de aur, argint si arama. In mai 1860 se initiaza un contract pe cinci ani cu monetaria franceza pentru fabricarea necesarului de moneda romaneasca (150 de milioane de piese anual), iar, pentru acoperirea primei transe a contractului, Principatele Unite urmau sa angajeze pe piata franceza un imprumut de 60 de milioane de franci prin subscriptie publica. Proiectul a cazut insa, nefiind aprobat de Inalta Poarta.

LEUL ROMANESC AL LUI CAROL I

Proiectul demarat in timpul domniei lui Cuza s-a concretizat in timpul lui Carol I. Guvernul turc a fost in final de acord cu baterea unei monede romanesti. In aprilie 1867 se voteaza prima lege monetara a Romaniei prin care se stabileste ca moneda nationala leul. Potrivit legii, urmau sa se bata monede din aur (20, 10 si 5 lei), argint (2 lei, 1 leu si 50 bani) si bronz. In 1870 se infiinteaza la Bucuresti prima monetarie, unde se bate primul leu romanesc.