Află tot ce trebuie să știi despre osteoporoză, artroză și gonartroză

Ce este osteoporoza

Osteoporoza este cea mai frecventă boală osoasă la om, reprezentând o problemă majoră de sănătate publică. Este mai frecventă la caucazieni, femei și persoanele în vârstă. Osteoporoza este un factor de risc pentru fractură, la fel cum hipertensiunea este pentru accident vascular cerebral. Osteoporoza afectează un număr enorm de oameni, de ambele sexe și de toate rasele, iar prevalența ei va crește pe măsură ce populația îmbătrânește. Este o boală tăcută până când apar fracturi, care provoacă probleme secundare importante de sănătate și chiar deces.

Care sunt cauzele osteoporozei

Există mai mulți factori care pot contribui la dezvoltarea osteoporozei.

Osteoporoza este mai frecventă la persoanele în vârstă, deoarece oasele devin mai fragile odată cu înaintarea în vârstă.

Există o predispoziție genetică pentru osteoporoză. Dacă cineva din familia ta are sau a avut osteoporoză, este posibil să ai un risc mai mare de a dezvolta și tu această afecțiune.

Calciul și vitamina D sunt esențiale pentru sănătatea oaselor. O dietă săracă în calciu și vitamina D sau o expunere insuficientă la soare (care ajută la producția de vitamina D în piele) pot crește riscul de osteoporoză.

Reducerea nivelului de estrogen care apare în timpul menopauzei poate accelera pierderea de densitate osoasă la femei.

Fumatul, consumul excesiv de alcool și lipsa exercițiilor fizice pot contribui la dezvoltarea osteoporozei.

Unele afecțiuni, cum ar fi boala tiroidiană sau bolile inflamatorii intestinale, precum și anumite medicamente, cum ar fi corticosteroizii sau anumite medicamente pentru cancer, pot crește riscul de osteoporoză.

Persoanele cu greutate corporală scăzută sau care au o istorie a tulburărilor alimentare pot fi mai predispuse la osteoporoză.

Simptomele osteoporozei

Osteoporoza poate progresa adesea fără simptome evidente, ceea ce o face o afecțiune insidioasă. Mulți oameni nu realizează că au osteoporoză până când nu se fracturează un os. Cu toate acestea, când apare, osteoporoza poate provoca unele simptome, inclusiv:

• Dureri de spate: Durerea poate apărea în zona coloanei vertebrale, iar aceasta poate fi cauzată de fracturile vertebrale care apar în osteoporoză. Aceste fracturi pot fi silențioase (fără simptome evidente) sau pot fi însoțite de durere acută sau cronică.
• Scăderea înălțimii: Fracturile vertebrale pot duce la o pierdere a înălțimii datorată coloanei vertebrale care se comprimă.
• Deformări posturale: Osteoporoza poate determina o încovoiere a coloanei vertebrale (cunoscută sub numele de cifoză), care poate da aspectul de cocoșat.
• Fracturi: Persoanele cu osteoporoză sunt mai predispuse la fracturi, în special la nivelul șoldurilor, încheieturilor mâinilor și coloanei vertebrale.

Tipuri de osteoporoză

În ceea ce privește tipurile de osteoporoză, este important să înțelegem că există două clasificări principale:

Osteoporoza primară

Aceasta se împarte în două tipuri:

• Osteoporoza postmenopauzală: Este cea mai comună formă de osteoporoză și apare la femeile care trec prin menopauză. Scăderea nivelului de estrogen în această perioadă duce la o pierdere accelerată a masei osoase.
• Osteoporoza senilă: Apare odată cu îmbătrânirea și afectează atât femeile, cât și bărbații pe măsură ce înaintează în vârstă. Ca urmare a procesului natural de îmbătrânire, oasele devin mai subțiri și mai fragile.

Osteoporoza secundară

Această formă de osteoporoză este cauzată de anumite condiții medicale sau de factori externi care afectează metabolismul osos. Printre aceste condiții se numără boala tiroidiană, bolile inflamatorii intestinale (cum ar fi boala Crohn sau colita ulcerativă), anumite afecțiuni renale, anumite medicamente, cum ar fi corticosteroizii sau medicamentele utilizate pentru tratamentul cancerului.

Diagnosticul de osteoporoză

Diagnosticul osteoporozei este important pentru identificarea precoce a afecțiunii și inițierea tratamentului adecvat pentru a preveni complicațiile ulterioare, cum ar fi fracturile. Este recomandabil să discutați cu medicul dumneavoastră despre riscul dumneavoastră de osteoporoză și necesitatea unui screening regulat, în special dacă aveți factori de risc sau simptome sugestive.

Osteoporoza poate fi diagnosticată utilizând mai multe metode, care pot include:

• Densitometria osoasă: Este cea mai utilizată metodă de diagnostic pentru osteoporoză. Densitometria osoasă este o scanare specială care măsoară densitatea minerală osoasă (DMO) în diferite părți ale corpului, de obicei, în zona șoldurilor, coloanei vertebrale și încheieturilor mâinilor. Această scanare este nedureroasă și non-invazivă.
• Evaluarea istoricului medical și a factorilor de risc: Medicul poate lua în considerare istoricul medical al pacientului și factorii de risc pentru osteoporoză, cum ar fi istoricul familial, menopauza precoce la femei, consumul excesiv de alcool, fumatul sau utilizarea anumitor medicamente.
• Examinarea fizică: Medicul poate efectua o examinare fizică pentru a căuta semne fizice ale osteoporozei, cum ar fi o înclinare a coloanei vertebrale sau o pierdere a înălțimii.
• Analizele de sânge: Analizele de sânge pot fi folosite pentru a evalua nivelurile hormonale și metabolice, cum ar fi nivelurile de calciu și vitamina D, care pot fi implicate în dezvoltarea osteoporozei.
• Imagistica medicală: Imagistica medicală, cum ar fi radiografiile, poate fi folosită pentru a detecta fracturi vertebrale sau alte semne ale osteoporozei.

Tratamentul osteoporozei

Toți pacienții cu osteoporoză trebuie evaluați pentru cauzele secundare ale osteoporozei înainte de începerea tratamentului și supuși măsurătorilor DMO folosind DXA centrală, inclusiv studii imagistice vertebrale, atunci când este cazul.

Cine ar trebui luat în considerare pentru tratament?

Femeile și bărbații în postmenopauză cu vârsta de 50 de ani și care prezintă următoarele ar trebui luați în considerare pentru tratament:

• O fractură de șold sau vertebrală (aparentă clinic sau constatată pe imagistica vertebrală) deoarece s-a demonstrat că pacienții cu fracturi ale coloanei vertebrale și ale șoldului au avut risc de fractură redus cu terapia farmacologică, indiferent de scorul T.
• Determinarea fracturilor atunci când scorul T ≤−2,5 la nivelul colului femural, șoldului total sau coloanei vertebrale lombare
• Masă osoasă scăzută (scor T între -1,0 și -2,5 la nivelul colului femural sau al coloanei lombare)
• probabilitatea ca în 10 ani să fie prezentă o fractură de șold să fie ≥3%

Beneficiile anti-fractură ale medicamentelor aprobate de Food and Drug Administration (FDA) au fost studiate în cea mai mare parte la femeile cu osteoporoză postmenopauză. Există date limitate despre fracturi pentru bărbați și cazuri care implică osteoporoză indusă de glucocorticoizi.

Agenți farmacologici pentru tratamentul osteoporozei

Principalele obiective ale terapiei la pacienții cu osteoporoză sunt următoarele:

• Pentru a preveni fracturile prin îmbunătățirea rezistenței osoase și reducerea riscului de cădere și rănire
• Pentru ameliorarea simptomelor fracturilor și deformarea scheletului
• Pentru a menține funcția fizică normală

Cele mai multe dintre terapiile actuale de prevenire a osteoporozei și fracturilor sunt concepute pentru a scădea resorbția osoasă și sunt cunoscute ca agenți antiresorbtivi. Acestea includ estrogen; bifosfonați (alendronat, risedronat, ibandronat și acid zoledronic), modulatori selectivi ai receptorilor de estrogen (SERM); anticorpi monoclonali umani împotriva activatorului receptor al ligandului NF-kB ( denosumab); și ranelatul de stronțiu.

Ce este artroza

Artroza, cunoscută și sub numele de osteoartrită, este o afecțiune medicală care afectează articulațiile.

Aceasta este cea mai comună formă de artrită și se caracterizează prin deteriorarea cartilajului articular, care este țesutul moale și elastic care acoperă extremitățile oaselor din articulații.

În artroza, cartilajul articular se deteriorează treptat în timp, ceea ce poate duce la simptome precum durere, inflamație, rigiditate și scăderea mobilității articulației afectate. De asemenea, poate duce la formarea de țesut osos adițional (osteofite) în jurul articulației, ceea ce poate agrava simptomele.

Simptomele artrozei

Simptomele artrozei pot varia în funcție de articulația afectată și de stadiul bolii.

Durerea este unul dintre simptomele cheie ale artrozei. Aceasta poate varia de la o durere ușoară la o durere severă și poate fi constantă sau poate apărea doar în timpul mișcării articulației. Durerea este adesea mai accentuată după perioade lungi de inactivitate sau la trezire dimineața.

Rigiditatea articulară este obișnuită în artroză și poate face mișcarea articulației dificilă, mai ales dimineața sau după perioade de repaus. Rigiditatea poate dura câteva minute sau chiar mai mult.

Uneori, articulația afectată poate deveni umflată și inflamată. Aceasta poate fi însoțită de senzația de căldură și de roșeață la nivelul articulației.

Unele persoane cu artroză pot experimenta scârțâituri sau zgomote în timpul mișcării articulației afectate. Aceste sunete pot fi cauzate de frecarea oaselor sau de prezența osteofitelor (ciocuri osoase) în articulație.

Pe măsură ce boala progresează, articulația afectată poate avea o gamă de mișcare redusă, ceea ce poate duce la pierderea mobilității.

În stadiile avansate ale artrozei, articulația afectată poate suferi deformări, cum ar fi îngroșarea sau devierea oaselor din jurul articulației.

Cauzele artrozei

Cauzele exacte ale artrozei, sau osteoartritei, nu sunt încă pe deplin înțelese, dar există mai mulți factori care contribuie la dezvoltarea acestei afecțiuni. Mai jos sunt enumerați câțiva dintre cei mai importanți factori de risc și cauze potențiale ale artrozei:

Una dintre cele mai mari cauze ale artrozei este îmbătrânirea. Pe măsură ce înaintăm în vârstă, cartilajul articular devine mai subțire și mai fragil, ceea ce crește riscul de deteriorare și uzură.

Există o componentă genetică în dezvoltarea artrozei. Dacă aveți membri ai familiei care au suferit de artroză, puteți avea un risc mai mare de a dezvolta această afecțiune.

Rănile sau traumatismele anterioare la nivelul articulațiilor pot crește riscul de artroză ulterior. De exemplu, o fractură a unei articulații sau o leziune la ligamente poate perturba structura articulației și poate duce la deteriorarea cartilajului în timp.

Tratamentul artrozei

Tratamentul artrozei are drept scop ameliorarea simptomelor, încetinirea progresiei bolii și îmbunătățirea calității vieții. Planul de tratament poate varia în funcție de severitatea artrozei, vârsta pacientului, starea generală de sănătate și alte factori individuali. În general, tratamentul artrozei poate include următoarele:

• Terapii fizice
• Terapii medicamentoase
• Terapii chirurgicale

Ce este gonartroza

Artroza genunchiului este una dintre cele mai frecvente forme de artroză și apare atunci când cartilajul moale și elastic care acoperă capetele oaselor din articulația genunchiului se deteriorează treptat. Cauzează durere și rigiditate în genunchi, care pot face mișcarea dificilă. Artroza genunchiului poate afecta în special persoanele în vârstă sau cele care au suferit leziuni anterioare la nivelul genunchiului.

Gonartroza poate afecta unul sau ambele genunchi și poate provoca o varietate de simptome și probleme funcționale.
 

Simptomele gonartrozei

Durerea în genunchi este unul dintre cele mai comune simptome ale gonartrozei. Durerea poate fi mai accentuată în timpul activităților care implică mișcarea genunchiului, cum ar fi urcarea scărilor, mersul pe jos sau ridicarea obiectelor grele. Uneori, durerea poate fi mai pronunțată dimineața sau după perioade îndelungate de repaus.

Persoanele cu gonartroză pot experimenta rigiditate în genunchi, mai ales dimineața sau după perioade de repaus prelungit. Rigiditatea poate face mișcarea articulației genunchiului dificilă și poate scădea flexibilitatea.

Genunchiul afectat poate fi sensibil la atingere și poate fi dureros chiar și la atingerea ușoară.

În unele cazuri, articulația genunchiului afectată de gonartroză poate prezenta umflături sau creșteri de volum, datorită acumulării de lichid sinovial sau a formării de osteofite (ciocuri osoase).

Uneori, articulația genunchiului poate produce zgomote precum scârțâitul sau pocnitul în timpul mișcării. Aceste zgomote pot fi asociate cu deteriorarea cartilajului și cu frecarea oaselor în articulație.

Cauzele gonartrozei

Gonartroza este caracterizată de deteriorarea progresivă a cartilajului articular din genunchi. Cartilajul acționează ca un amortizor între oasele care formează articulația genunchiului. Deteriorarea acestui cartilaj poate apărea din cauza uzurii naturale legate de vârstă sau din cauza traumelor repetate la nivelul genunchiului.

Riscul de gonartroză crește odată cu înaintarea în vârstă. Pe măsură ce îmbătrânim, cartilajul articular devine mai subțire și mai fragil, ceea ce poate crește riscul de dezvoltare a osteoartritei.

Traumatismele la nivelul genunchiului, cum ar fi entorsele, rupturile de menisc sau fracturile, pot crește riscul de gonartroză mai târziu în viață.

Activitățile fizice repetitive care implică încărcarea excesivă a genunchiului pot contribui la deteriorarea cartilajului și la dezvoltarea osteoartritei. Aceasta poate include activități precum alergatul sau ridicarea de greutăți.

Există unele dovezi care sugerează că predispoziția genetică poate juca un rol în dezvoltarea gonartrozei. Dacă un membru al familiei are osteoartrită, există un risc crescut ca și alte persoane din familie să dezvolte această afecțiune.

Anumite obiceiuri de viață, cum ar fi supraponderabilitatea sau obezitatea, pot crește stresul asupra articulației genunchiului și pot contribui la dezvoltarea gonartrozei.

Anumite anomalii ale articulației genunchiului sau alinierea incorectă a oaselor (cum ar fi picioarele în O sau X) pot crește riscul de gonartroză.

Tratamentul gonartrozei

Tratamentul gonartrozei are ca scop reducerea durerii, îmbunătățirea funcției articulației genunchiului și ameliorarea calității vieții. Tratamentul poate include o combinație de modificări ale stilului de viață, terapii non-medicamentoase și medicamente. În cazuri severe sau progresive, poate fi necesară intervenția chirurgicală.

Modificări ale stilului de viață

Reducerea greutății corporale poate reduce stresul asupra articulației genunchiului și poate ameliora simptomele gonartrozei.

Exercițiile de întărire musculară și de flexibilitate pot îmbunătăți stabilitatea și funcția genunchiului. Activități cum ar fi înotul, ciclismul și exercițiile de aerobic pot fi utile.

Limitarea sau modificarea activităților care provoacă durere sau disconfort la nivelul genunchiului poate ajuta la protejarea articulației.

Terapii fizice

Un fizioterapeut poate recomanda exerciții specifice, tehnici de terapie manuală și alte modalități de tratament pentru a îmbunătăți mobilitatea și funcția articulației genunchiului.

Medicamente

Medicamentele antiinflamatoare non-steroidiene (AINS), cum ar fi ibuprofenul sau naproxenul, pot ajuta la reducerea durerii și inflamației.

Suplimentele de glucozamină și condroitină pot fi utilizate pentru a ajuta la menținerea sănătății cartilajului. Totuși, eficacitatea lor este controversată și trebuie luate cu prudență.

Injecțiile cu corticosteroizi sau acid hialuronic în articulația genunchiului pot oferi o ușurare temporară a durerii și pot îmbunătăți mobilitatea.

Pentru persoanele cu gonartroză avansată, dispozitive precum bastoanele de mers sau genunchierele pot oferi suport și stabilitate suplimentară.

În cazurile severe sau progresive în care alte tratamente nu au avut succes, chirurgia poate fi o opțiune. Operațiile comune pentru gonartroză includ artroscopia genunchiului, osteotomia și înlocuirea articulației genunchiului.