„Cu ani în urmă, la o conferință, am asistat la un discurs foarte respingător și sumbru. La final, au fost spectatori care au aplaudat. Am ezitat inițial, dar apoi m-am alăturat lor. M-aș fi simțit nelalocul meu să n-o fac. Acesta este un exemplu de automatism social, un proces care induce conformismul. Ne aliniem unui mod de gândire sau unui tip de comportament pentru că așa face toată lumea, dar și din dorința de a face în continuare parte din grup, din teama de a nu fi excluși de societate, de a fi astfel disprețuiți, hăituiți, proscriși”, nota Shane Parrish, expert în securitate cibernetică, într-un studiu interesant: „Arta de a lua cele mai bune decizii (Editura Litera, 2023).
Obediență, în schimbul siguranței
Dăm curs explicațiilor: „Dorința de a aparține grupului derivă din istoria noastră. Interesele grupului aveau mult de câștigat de pe urma unui nivel ridicat de conformism. Supraviețuirea în cadrul unui trib era dificilă, însă supraviețuirea în afara lui era aproape imposibilă. Așa că, pentru siguranță, oamenii s-au supus regulilor stabilite de câțiva indivizi, de multe ori doar de un lider charismatic. Doar că, aliniindu-ne politicilor generale, am trecut pe plan secund interesele individuale. Și am făcut asta vreme de mii de ani. Astăzi, deși lumea în care trăim e mult diferită de cea în care am evoluat, încă ne raportăm la ceilalți, la cei mulți, când stabilim tipuri de comportamente”.
Ignorarea propriului potențial
„Recompensele sociale pentru urmarea spiritului de turmă - a continuat Shane Parrish - sunt resimțite cu mult înaintea eventualelor beneficii rezultate din încercarea de a înota împotriva curentului. Automatismul social ne încurajează să-i lăsăm pe alții, pe cei puțini, să ne stabilească scopurile și credințele. Când toți ceilalți fac un anumit lucru, e ușor să te convingi să-l faci și tu. Nu e nevoie să ieși în evidență, să răspunzi pentru rezultate sau să-ți folosești propria minte. Ești scutit de toate aceste eforturi”. Cu ce preț? „Unul enorm: ne privăm de șansa de a ne atinge propriul potențial. Dorința de a ne integra în grup copleșește dorința de a încerca ceva nou și de a reuși prin propriile mijloace. Poate fi dureros să te abați de la practicile împământenite, nu? Poți rata tot ce-ai construit prin apartenența la grup, poți pierde respectul celorlalți, prieteniile lor, siguranța zilei de mâine, slujba - dacă poteca aleasă de tine este greșită”.
Nu riști, nu câștigi!
Mai mult: „Deși e nevoie de abatere de la norme pentru a progresa, nu orice abatere e bună. Ca să ai succes urmând propriile decizii, nu e suficient să faci ceva diferit, trebuie să ai și dreptate la finalul acestor strădanii. Și e valabil pentru orice domeniu, în orice situație de viață. Schimbarea regulilor generale și impunerea unora personale implică riscuri, evident. Oricum, schimbarea se produce doar atunci când ești dispus să gândești singur, când faci ceea ce nimeni nu mai face, când riști să te faci de râs din cauza asta și totuși o faci”.
Semne rele
„Dacă realizezi că faci risipă de energie pentru a te adapta într-un grup, dacă trăiești cu teama că i-ai putea dezamăgi pe ceilalți, dacă te temi de posibilitatea de a fi ignorat de ceilalți, disprețuit, deschide ochii! Ești condus de automatisme sociale, de spiritul de turmă”, a conchis Shane Parrish.
„Recompensele sociale pentru urmarea spiritului de turmă sunt resimțite cu mult înaintea eventualelor beneficii rezultate din încercarea de a înota împotriva curentului”, Shane Parrish
„Schimbarea se produce doar atunci când ești dispus să gândești singur, când faci ceea ce nimeni nu mai face, când riști să te faci de râs din cauza asta și totuși o faci”, Shane Parrish