Boala de reflux gastroesofagian

Alimentele bogate în grăsimi şi zahăr favorizează întoarcerea sucurilor gastrice din esofag

Rebeca Walter, preşedinta Fundaţiei Wings, care desfăşoară o amplă campanie de informare asupra obezităţii şi un program de combatere a obezităţii infantile, atrage atenţia părinţilor şi celor implicaţi în creşterea copiilor asupra bolilor ce au ca factor de risc supraponderabilitatea şi obezitatea. Săptămâna aceasta ne îndreptăm atenţia asupra bolii de reflux gastroesofagian.

Aceasta se produce atunci când sfincterul esofagian inferior se relaxează într-un moment nepotrivit (în alt moment decât al înghiţirii alimentelor) şi se menţine deschis pentru o perioada îndelungată, ducând la refluxul acidului şi sucurilor gastrice în esofag. În mod normal, sfincterul esofagian inferior se deschide pentru câteva secunde în timpul înghiţirii. Unele alimente – ciocolata, ceapa, menta, cafeaua, cele bogate în zahar şi posibil cele bogate în grăsimi – favorizează relaxarea sfincterului şi declanşarea acestei situaţii.

Refluxul gastroesofagian este favorizat de modificările hormonale din timpul sarcinii, în cazul sfincterului esofagian slab şi al unei alimentaţii excesive.

Simptome

Simptomele principale ale bolii de reflux gastroesofagian includ: senzaţie de arsură persistentă (pirozis). Pirozisul este o senzaţie neplacută sau o senzaţie de durere cu arsură retrosternală. Aceasta poate apărea după masă, în poziţie culcată sau la aplecarea înainte. Medicamentele antiacide sau cele de reducere sau blocare a acidităţii pot diminua durerea. Pirozisul produs în boala de reflux gastroesofagian apare de obicei la două ore după masă. În cazul unei boli severe de reflux gastroesofagian, pirozisul poate dura o perioadă îndelungată, de exemplu, câteva ore.  Refluxul conţinutului acid al stomacului poate fi destul de sever pentru a determina un gust acru sau amar în gură. Acesta poate apărea însoţit de pirozis, dar poate reprezenta uneori singura manifestare. Refluxul acid poate produce uneori o salivaţie excesivă, neplacută.

Investigaţii

O investigaţie numită endoscopie digestivă superioară, realizată de un medic specialist gastroenterolog, permite vizualizarea mucoasei esofagiene, stomacului şi a porţiunii iniţiale a intestinului subţire (duoden) cu ajutorul unui instrument subţire, flexibil ce are o cameră de luat vederi în capăt, numit endoscop.

În cazul în care endoscopia nu oferă informaţii suficiente pentru a pune diagnosticul de boală de reflux gastroesofagian, chiar dacă simptomele sunt prezente, pot fi indicate alte investigaţii. Testele esofagiene pot fi realizate şi în cazul în care simptomele nu se ameliorează sub tratament, simptomele sunt frecvente şi există un risc crescut de esofag Barrett.

Aceste investigaţii includ: *manometria, ce determină contracţia musculaturii esofagiene şi eficacitatea transportului esofagian al alimentelor; * evaluează închiderea sfincterului esofagian inferior. Efectuarea manometriei este indicată uneori înainte de intervenţia chirurgicală pentru boala de reflux gastroesofagian; *monitorizarea pH-ului, ce testează frecvenţa refluxului conţinutului acid în esofag şi timpul cât el se menţine acolo.

Tratament

Tratamentul începe cu modificări ale stilului de viaţă şi administrarea de antiacide. Boala cu manifestări severe necesită administrarea de medicamente mai puternice în asociere cu modificarea stilului de viaţă, pentru a se obţine succesul terapeutic. Este importantă continuarea terapiei după indicaţiile medicului, deoarece la întreruperea administrării medicamentelor simptomele pot reveni.

În cazul în care aveţi suspiciuni în ceea ce priveşte refluxul gastroesofagian, vă puteţi adresa medicului de medicină internă,  gastroenterologului, chirurgului, pediatrului când simptomele apar la copii, ginecologului sau obstetricianului în cazul în care simptomele apar la gravidă.

Majoritatea persoanelor care au dezvoltat boala de reflux gastroesofagian au simptome toată viaţa. În funcţie de severitatea simptomelor, tratamentul va fi de întreţinere, continuu sau numai când apar simptomele bolii.

Aproximativ 80% dintre gravide au simptome de reflux gastroesofagian, pirozisul fiind frecvent întâlnit în timpul sarcinii. Muşchii esofagieni responsabili de înaintarea alimentelor în esofag pot de asemenea să aibă o activitate încetinită. În plus, uterul creşte în dimensiuni şi împinge stomacul şi, uneori, forţează trecerea conţinutului acid gastric în esofag. Anumiţi agenţi terapeutici folosiţi în tratamentul bolii de reflux gastroesofagian nu sunt indicaţi în timpul sarcinii. Medicamentele permise sunt majoritatea inhibitorilor de pompă de proton şi blocanţii H2.

Factorii de risc

*Supraponderalitatea *Sarcina *Fumatul *Consumul de alcool *Consumul unor alimente (ciocolată, cafea) ce determină relaxarea sfincterului esofagian inferior *Unele  medicamente (pentru astm sau emfizem) ce contribuie la relaxarea sfincterului *Vârsta înaintată *Hernia hiatală *Sclerodermia, boală rară, autoimună, în care sistemul imun distruge ţesuturile sănătoase.