Potrivit cumvaplace.ro, crește în pădurile de foioase din zonele de deal și munte, dar îl întâlnim și ca plantă ornamentală, prin parcuri și grădini, pentru că florile au un aspect deosebit și înfloresc devreme.

Numele provine din cuvântul latin cornu care înseamnă pur și simplu corn și are legătură, cel mai probabil, cu rezistența și densitatea lemnului. Din lemnul de corn se fac cozi pentru unelte agricole, bastoane, bâte pentru ciobani iar în trecut, lemnul (nu doar extrem de dur, dar și foarte elastic) era folosit pentru arme; există și fluiere din corn, dar și obiecte de mobilier.

Fructele cornului, numite simplu coarne (de pădure) au gust dulce-acrișor, astringent, asemănător puțin cireșelor. Cantitatea de vitamina C din aceste fructe depășește pe cea din lămâi sau măceșe.

Fructele sunt comestibile, și au gust astringent când sunt consumate proaspete. De aceea se folosesc mai ales gătite, având o aromă acidă, descrisă ca un amestec de merișoare și vișine; sunt folosite mai ales la producerea gemului, la pregătirea sosurilor, similare sosului de merișoare. 

Pot fi de asemenea consumate uscate. 

Fructele se culeg în perioada când sunt bine coapte (de obicei sfârșit de septembrie început de octombrie) și apoi se pun la uscat pentru a fi folosite în lunile de iarnă. 

Coarnele smochinite, uscate, păstrează proprietățile benefice, toate mineralele, vitaminele și alte elemente active, o perioadă îndelungată de timp. Gustul lor este mai dulce după ce au stat la uscat, astfel pot fi consumate cu plăcere și de copii. Cantitatea de vitamine și minerale fac din astfel de fructe un medicament contra anemiei.

Citește pe Antena3.ro

Un criminal din SUA s-a supărat că autoritățile au decis să-l execute chiar de ziua lui. Pentru ultima masă a comandat un festin

Utilizări medicinale

• Fructele acestor copaci sunt folosite pentru tratamentul febrei și a diferitelor afecțiuni intestinale.
• Proprietățile astringente ale fructelor le fac utile împotriva bolilor cardiovasculare.
• De asemenea, erau pe vremuri folosite în tratamentul holerei.
• Florile tufelor de Cireș Cornelian pot fi utilizate pentru tratarea diareei.

Utilizări culinare

Uimitoarele Cireșe Corneliene, cum se mai numesc coarnele, în ciuda faptului că nu sunt cireșe adevărate, adică nici măcar aceeași familie, sunt folosite ca substitut pentru cireșe adevărate în multe gemuri și sosuri. 

În Orientul Mijlociu, se mănâncă proaspete cu puțină sare pentru a scoate în evidență dulceața. Cu toate acestea, pentru majoritatea gusturilor, zahărul este necesar pentru a reduce astringența ușoară din fruct.

• Fructele pot fi consumate crude, uscate sau folosite în conserve.
• Fructul complet copt are o aromă și o textură oarecum asemănătoare prunelor și se mănâncă foarte frumos, dar fructul necopt este destul de astringent.
• Este destul de scăzut în pectină și, prin urmare, trebuie utilizat împreună cu alte fructe la prepararea gemului.
• La un moment dat fructele erau păstrate în saramură și folosite ca măslinele.
• O cantitate mică de ulei comestibil poate fi extrasă din semințe.
• Semințele sunt prăjite, măcinate în pulbere și utilizate ca înlocuitor de cafea.
• Frunzele pot fi folosite ca înlocuitor al ceaiului.

Cornus mas este, de asemenea, o componentă tradițională a băuturilor alcoolice. 

• În Azerbaidjan și Armenia, fructul este folosit pentru distilarea votcii, în Austria și Alpii germani este folosit pentru distilare – Dirndlbrand
• În Albania și Bosnia și Herțegovina este distilat în Rakia
• În Turcia și Iran se bea în mod tradițional într-o băutură rece numită kızılcık șerbeti.
• În România, fructele se folosesc la obținerea de cornată, o băutură alcoolică preparată din coarne fermentate cu zahăr și alcool

Ceaiul din coarne de pădure:

• Se adaugă 7 g de fructe uscate la 250 ml apă clocotită, se fierbe 3 minute, se strecoară și se bea. Ceaiul se poate îndulci cu miere și astfel gustul său este și mai plăcut.
• Apare în tradiția populară cu multe întrebuințări, fiind amintit în tratamentul bolilor gastro-intestinale, de pancreas și ficat, a tulburărilor digestive, anemiei și altor afecțiuni. Se poate folosi pentru tratamentul afecțiunilor respiratorii, gripă, bronșită, răceală, dar și pentru uz extern, pentru bolile de piele.