Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Anxietatea este o problemă de sănătate comună, care dacă nu este tratată în mod corespunzător poate să persiste și la vârsta adultă. Deoarece anxietatea în rândul adulților are numeroase efecte, printre care dependența de substanțe, depresia sau tentativele de suicid, este foarte important să identificăm factorii de risc care facilitează dezvoltarea acestei tulburări.
Studiile de specialitate arată că majoritatea copiilor cu anxietate au cel puțin un părinte cu probleme de anxietate. Copiii cu părinți anxioși prezintă un risc de 7 ori mai mare pentru a dezvolta o tulburare de anxietate, comparativ cu copiii ai căror părinți nu au tulburări de anxietate. Similar, fratele sau sora unui copil anxios prezintă un risc mult mai mare de a învăța anxietatea, comparativ cu ceilalți copii care nu au acest context zilnic de învățare. Una dintre cele mai evidente consecințe este limitarea exploatării noului, ceea ce duce la o micșorare a zonei de confort a copilului și a familiei acestuia. Pentru a reduce starea de anxietate, copilul sau adolescentul recurg la comportamente de evitare (retragere sau reasigurare), care conferă o stare de siguranță pe moment. Pe termenul lung însă, anxietatea devine din ce în ce mai intensă. Putem spune că anxietatea crește prin fiecare evitare.
Emoțiile centrale sunt de teamă și neliniște (cunoscute în literatura de specialitate și ca emoții primare). Prin procesarea cognitivă a acestor emoții se formează ceea ce numim anxietate. Frica este o emoție normală care ne pregătește pentru a face față pericolului (este aceea emoție care de mii de ani a asigurat supraviețuirea speciei umane). Este un răspuns emoțional firesc care ne ține departe de pericole și care are funcția de a ne proteja.
Frica are un rol foarte important în viața noastră, deoarece ne ajută să analizăm pericolul și să-l evităm. Problemele apar atunci când copiii și adolescenții simt teamă când nu există un motiv sau o amenințare reală. Această stare combinată de frică și îngrijorare se numește anxietate, unii practicieni numind-o și alarmă falsă.
Anxietatea de separare, frica de a fi abandonat și frica de a dormi singur sunt frecvent întâlnite în rândul copiilor. Sunt foarte comune în rândul preșcolarilor și al școlarilor mici, fiind caracterizate prin elemente repetitive, nerealiste și solicitante cu privire la teama de separarea de părinte sau persoana de referință. Anxietatea se manifestă cel mai frecvent pe timpul nopții sau în momentele în care copilul urmează să meargă la școală (grădiniță) sau să fie separat de părinte. În astfel de momente sunt frecvente refuzurile de a rămâne singur în cameră sau în locuință. Părinții adesea povestesc că sunt însoțiți de copil și la toaletă sau copiii foarte mici se agață efectiv de corpul părintelui. Copilul cu anxietate de separare refuză să doarmă singur și profită de orice situație pentru a dormi cu unul dintre părinți sau adulți. Adesea copiii au coșmaruri (vise intruzive) cu monștri sau pericole la care pot fi expuși ei sau familiile lor. Simptomele specifice anxietății de separare sunt: îngrijorările excesive, coșmaruri, simptome somatice (durerile de cap, stările de vomă, durerile abdominale) și comportamentele de evitare.
Anxietatea socială este o teamă pronunțată și persistentă față de situații care implică interacțiune socială sau evaluare socială şi a crescut mult în perioada pandemiei. Copiii cu elemente de anxietate socială manifestă o teamă persistentă față de interacțiunea cu persoanele străine, manifestând comportamente de plâns intens, crize sau blocaje. Anxietatea socială adesea este asociată cu atacuri de panică și puternice reacții somatice. Este mai frecventă în copilăria târzie și adolescența timpurie. Există şi fobiile specifice, frica de animale, frica de dentist, frica de medici. Copiii și adolescenții pot să resimtă stări puternice de anxietate față de o serie de obiecte, animale sau situații. Acest tip de anxietate pare să fie mai frecvent în rândul fetelor.
Anxietatea şi efectele sale se rezolvă adesea destul de uşor în diverse tipuri de terapie, mai ales că acum au apărut psihologi şi psihoterapeuţi specializaţi în acest tip de afecţiuni. Gândurile anxioase nu dispar niciodată cu totul, dar ele pot fi controlate şi nu pun viaţa normală sub semnul întrebării, nu aduc constrângeri. Ce e important să reţinem, ca părinţi, e că nu este util să ajutăm copilul sau adolescentul să evite examenele sau orice alt eveniment din cauza anxietăţii, pentru că aşa doar îi confirmăm că e cea mai bună variantă.
