Paleodieta, "religia" alimentară pentru un corp frumos şi sănătos

Am fost programaţi genetic pentru adaptarea la mediu încă de-acum 40.000 de ani. De atunci încoace, organismul nostru nu şi-a  schimbat matricea "din rădăcini", în ciuda faptului că a trebuit să treacă de-a lungul acestei imense perioade printr-o serie de adaptări impuse de mediu şi, implicit de evoluţia modului de trai.

Suntem, pur şi simplu, o copie genetică a strămoşului nostru "Cro-Magnon", omul modern timpuriu sau "Homo sapiens sapiens", din Paleoliticul Superior. Moştenim mate­rialul său genetic, ce exprima în acele timpuri sănătate, forţă  şi supleţe, în timp ce la omul modern din zilele noastre exprimă tot mai mult sedentarism, obezitate, boli cronice... De ce? Se răzbună oare  natura pe noi cu aceeaşi monedă pentru că ne îndepărtăm tot mai mult de ea de dragul unui aşa-zis "confort" şi a unei aşa-zise "civilizaţii"?

Răspunsul îl oferă Arthur de Vany: este interacţiunea între mediu şi genele noastre. De Vany este eco­nomist şi cercetător al comportamentului  uman, profesor emerit de economie la Universitatea California - Irvine, iar în spatele teoriei sale despre virtuţile dietei de grotă se află o ştiinţă întreagă şi 25 de ani de studii despre greutate, dietă, mişcare şi sănătate.

Recenta sa lucrare, "The New Evolution Diet", al cărei mesaj l-a sintetizat în expresia "fitness evolutiv", este un program alimentar ce s-a bucurat de mare succes în Statele Unite, transformând viaţa multor oameni, femei şi bărbaţi deopotrivă. Le-a schimbat nu numai silueta şi starea de sănătate, ci şi modul de viaţă şi mentalităţile. Dieta propusă de el constă într-un regim alimentar cu conţinut cât mai redus de carbohidraţi, hrană naturală, crudă de preferinţă şi activitate fizică, de la simplele exerciţii de gimnastică şi diferite sporturi, până la mersul pe jos sau cu bicicleta.

Stilul de viaţă propus de el nu este o "nostalgie" a vieţii din peşteră de-acum 40.000 de ani, ci un stil de viaţă după tiparul strămoşilor noştri care, deşi trăiau mai puţin decât trăim noi astăzi, erau mai înalţi decât noi, mai musculoşi, mai puternici, dar, în acelaşi timp, şi mai supli şi mult mai rezistenţi la mediu decât suntem noi astăzi.

În acele vremuri era o luptă pentru supravieţuire. Hrana era greu de procurat, trebuia să alergi, la propriu, după ea, să fii puternic şi vigilent ca să învingi pericolele, era o selecţie naturală: ori mâncai, ori erai mâncat, cei puternici trăiau, iar cei slabi piereau.

În acele vremuri a fost "instruit" organismul nostru să mănânce orice putea prinde cu mâna, dar în acelaşi timp să şi caute metode mai eficiente şi mai comode de a-şi procura hrana. Am fost adaptaţi să consumăm o bogată varietate de hrană şi, după cum experienţa a demonstrat mai târziu, dieta variată dă longevitate şi o stare bună de sănătate, comparativ cu una monoto­nă.

Metabolismul uman este adaptat după tiparul unei intermitente varietăţi de surse de hrană şi de activităţi fizice. Rutina "cronică", cu trei mese principale pe zi şi două gustări nu mai corespunde cu modul în care metabolismul nostru a fost făcut să funcţioneze. Acesta are nevoie să-şi consume  periodic rezervele de energie prin activităţi fizice şi poftă de mâncare intermitentă, pentru că altfel nu ar fi posibil să ne depăşim instinctul de a consuma mai multe calorii decât ardem.

Regulile de bază ale dietei
● Hrană naturală, neprocesată. Aceasta înseamnă tot ce putem "culege" direct din natură, ce obţinem de la animale (lapte, ouă, de pildă) sau ce vietăţi putem prinde şi sacrifica pentru a ne hrăni cu carnea lor. Prepararea acestor ingrediente trebuie făcută fără să apelăm la adaosuri artificiale de dragul unui gust mai bun sau aspect mai plăcut, ci naturale, cum sunt, de pildă, condimentele "de casă", preparate "de mâna omului", din produse exclusiv naturale.

● Hrană cât mai variată. Sau câte puţin din fiecare. Alimentele trebuie bine mestecate,
şi nu înghiţite în fugă, iar masa trebuie luată într-o atmosferă plăcută, relaxată.

● Două-trei mese pe zi. Limitarea numărului de mese zilnice  îi dă organismului şansa de a arde excesul de grăsime.

● Proporţiile dietei ideale: o treime fructe şi legume crude, o treime vegetale preparate şi o treime carne sau peşte.

●  Substanţe nutritive. Paleodieta, "religia" alimentară pentru un corp frumos şi sănătosEste permisă şi folosirea suplimentelor alimentare de sinteză  pentru a-i asigura organismului necesarul de substanţe nutritive, însă e de preferat ca cea mai mare par­te din aceste substanţe să provină din surse naturale.

●  O porţie pe zi de crudităţi aşa cum sunt ele, în stare naturală. O salată sau orice alt meniu din ingrediente crude fac minuni pentru orga­nism, energizându-l şi detoxifiindu-l. Cru­di­tă­ţile sunt surse bogate de vitamine naturale.

Hrana bună
● Legumele. Sunt de preferat cele intens colorate şi sărace în amidon, cum ar fi spanacul, conopida, broccoli, conopida, sparanghelul, vinetele şi salatele cu frunze verde-închis.

● Carne, peşte şi ouă. Sunt alimente bogate în proteine, iar studiile arată că un surplus de proteine într-o dietă nu strică, pentru că ajută la controlul poftei de mâncare. Dietele sărace în proteine duc, din contră, la obezitate. Carnea organică, provenită din animale hrănite cu nutreţuri naturale, este preferabilă celei provenite din animale crescute în ferme industriale. Carnea roşie e bine să fie consumată în cantităţi moderate. Carnea de pasăre e sănătoasă, iar peştele, în special somonul, este o adevărată "valută" alimentară, ca şi scoicile, crabii şi alte specii marine.

● Oleaginoase. Migdalele, nucile şi nucile-pecan sunt cele mai bune. Alunele caju nu sunt recomandate, pentru că cele mai multe sunt procesate şi conţin o cantitate mare de carbohidraţi. Nici arahidele nu sunt recomandate, şi nici seminţele, acestea din urmă conţinând "antinutritive" periculoase pentru organism.

● Fructe. Cele mai bune sunt fructele crude, mâncate ca atare, nu stoarse în sucuri. Pepenii, şi galben, şi verde, sunt excelenţi, conţinând antioxidanţi. Trebuie să fim însă atenţi la fructele pe care le cumpărăm, pentru că unele soiuri au fost cultivate astfel încât să conţină o cantitate mai mare de zahăr, ca să aibă un gust mai dulce.

● Uleiuri. De departe, uleiul de măsline este cel mai bun, şi pentru hrana crudă, şi pentru cea preparată. E bine să luăm şi un supliment zilnic de ulei de peşte cu omega-3, mai ales în zilele când nu mâncăm peşte. Trebuie evitate cu orice preţ uleiurile hidrogenate sau alte produse de acest fel cum este, de pildă, margarina, care sunt substanţe complet străine de organismul nostru.

Hrana de evitat
● Cerealele. Organismul nostru nu este, pur şi simplu, adaptat pentru a procesa cerealele. O dietă bogată în cereale poate provoca reacţii alergice, un nivel crescut al insulinei, ca în diabetul de tip 2, de pildă, care este din ce în ce mai frecvent, obezitate şi tulburări digestive.  Cerealele conţin un grup de proteine vegetale ce pot provoca rezistenţă la leptină care, după insulină, este cel mai puternic hormon ce reglează pofta de mâncare, metabolismul energetic şi reproducerea. Rezistenţa la leptină provoacă obezitate. Nici pâinea nu este binevenită în alimentaţie, pentru că tot din cereale este făcută şi, în plus, conţine o gră­madă de aditivi şi alte substanţe de sinteză, nesănătoase.

● Lactatele. Sunt acceptate în cantităţi moderate, iar produsele din lapte nu trebuie să fie îndulcite.

● Hrana cu amidon. Include cartofii, cartofii dulci şi, în general, rădăcinoasele. Sfecla şi morcovii sunt însă acceptate.

● Anumite fructe. Bananele şi toate fructele uscate trebuie evitate sau consumate în cantităţi cât mai mici, pentru că au un conţinut crescut de zahăr.

● Sarea. Este esenţială, dar nu trebuie consumată în cantităţi mari.

● Snacks-uri. Sunt considerate a fi non alimente. Sunt aşa-numitele gustări, aproape în întregime pre­pa­rate din prafuri, ca gogoşile, pră­ji­turelele, biscuiţii, covrigeii, car­to­fii prăjiţi cu gust de ... orice, în­ghe­ţa­ta şi toate celelalte "crănţănele" şi "ronţănele", după care întindem mâna când suntem stresaţi, stăm în faţa televizorului sau a compu­te­ru­lui şi nu ştim când am consu­mat din ele cât pentru o săptă­mâ­nă.

● Unele legume. Contrar recoman­dă­rilor de până acum, boabele de soia şi oricare alte produse din soia  trebuie evitate sau consumate oca­zi­onal. Asemenea alimente sunt bo­gate în lecitină şi fitoestrogeni. Lin­tea şi fasolea verde pot fi consumate, dar în cantităţi moderate.