Cînd sună alarma de la plămîni

Aşa cum inima este splendidul muşchi, superba pompă care împinge sînge pur şi simplu toată viaţa, clipă de clipă, şi în somn, şi în trezie, şi în alergare, şi în starea de lenevie în pat, tot aşa şi plămînii sînt o invenţie deşteaptă a Cerurilor, constituind foalele, care tot aşa, fără odihnă, sug aer şi suflă aer.

Aşa cum inima este splendidul muşchi, superba pompă care împinge sînge pur şi simplu toată viaţa, clipă de clipă, şi în somn, şi în trezie, şi în alergare, şi în starea de lenevie în pat, tot aşa şi plămînii sînt o invenţie deşteaptă a Cerurilor, constituind foalele, care tot aşa, fără odihnă, sug aer şi suflă aer.

Cum o fi construită inima, cum or fi clădiţi plămînii în proiectul dumnezeiesc, încît nu se odihnesc niciodată şi tot trebăluiesc întru a ţine în viaţă omul! Halal muncitori! Lucrează în trei schimburi vreo 80 de ani şi nici măcar nu s-au constituit în sindicate. Fiindcă, iată, plămînii şi inima nu s-au asociat în sindicate care să mai declare şi grevă, şi să înceteze activitatea pînă nu li se măreşte concediul şi pînă nu li se sporesc lefurile. De altfel, în materie de inimă există o teorie cum că, inima oricărei vietăţi este proiectată să bată de un anumit număr de ori. Inima şoricelului bate repede, aşa că şi viaţa lui e scurtă. Inima elefantului bate lent, tocmai de aceea el există şi sute de ani.

Dar să ne ocupăm mai mult de plămîni, reamintindu-ne totuşi că mai putem face o piruetă cu o frază, şi anume că inimile parcă şi-au făcut un sindicat al amorurilor, în sensul că inimile înşelate, cele cărora li s-au pus coarne, se asociază în sindicatul păcăliţilor în dragoste. Din păcate, păcăliţii în dragoste nu-şi obţin nici un drept, ba poate că au un drept: să rîdă ceilalţi de ei.

Doare pleura

Care sînt semnalele de alarmă venite din partea plămînilor cum că ceva e în neregulă cu foalele omului? În primul rînd, să vedem cum se traduc durerile de plămîni? Trebuie evidenţiat faptul că plămînul în sine nu doare, carnea plămînilor nu este prevăzută a avea reţele nervoase. Deci plămînii în sine nu dor. Ceva totuşi doare, şi anume învelişul plămînilor, adică pleura. E bine totuşi să limpezim şi interpretarea durerilor în piept. Această durere în piept este venită de la inimă. Atunci cînd suferindul nu arată locul durerii cu degetul, pe el îl doare o zonă mai întinsă, astfel că arată durerea cu palma. Cînd durerea este într-un punct al toracelui, poate fi vorba despre o nevralgie, de multe ori intercostală, deci reumatică şi mai puţin periculoasă. Ba mai mult, durerea care se plimbă nu e periculoasă, niscaiva ciocuri din depuneri pot apăsa pe fascicule de nervi. Alarmantă e durerea fixă, semn că undeva anume, într-un loc stabilit, se află tumoarea, buba, înfundarea vasului, cu alte cuvinte, hiba de sănătate.

Citește pe Antena3.ro

Vin ninsorile în România. Informare meteo ANM de vreme rea pentru toată țara

Investigaţiile

Şi fiindcă veni vorba de examenele la plămîni, e cazul să fie dărîmate unele idei care circulă aiurea în populaţie. Se sperie unii că o radiografie îi iradiază. Ei bine, cînd se face o radiografie, iradierea este nesemnificativă, este o iradiere cam cît iradierea timp de cinci zile suportată de toţi de la radiaţia cosmică. Înseamnă o depăşire a pragului pentru radiografii cînd, timp de un an, s-ar face cîte o radiografie pe săptămînă. Mai multă iradiere apare la un examen cu computerul tomograf, acest gen de test trebuind să fie recomandat maximum de trei ori pe an.

Tusea

Unul dintre semnele de alarmă din partea plămînilor este tusea. Greşit spun unii cum că pasămite tusea ar fi ceva firesc. Nici vorbă, tusea este un semn de boală. Eliminarea particulelor străine şi a secreţiilor din arborele respirator, în mod firesc, trebuie să se facă prin mişcarea acelor cili, acelor picioruşe constituite într-un veritabil covor rulant, ce elimină tot timpul aceste lucruri străine. Cînd din diverse motive acest proces de eliminare din mecanismul cililor

nu-şi face treaba, atunci omul simte nevoia să tuşească, adică să arunce particulele străine şi secreţiile prea abundente printr-un şuvoi de aer sub presiune, care este tusea. Aşa-zisa tuse a fumătorului nu este nici ea ceva normal. Cînd dimineaţa fumătorii tuşesc de se aude în tot blocul, ei sînt obligaţi să-şi elimine toată cenuşa, toată zgura din bronhiile lor prin refulare de aer sub presiune. E semnul că au intrat în bronhopneumopatie obstructivă cronică (BPOC).

Multe boli provoacă tuse. Bronşita acută sau cronică. Apoi, BPOC, dar şi pneumonia şi pleurezia duc la tuse. Astmul provoacă şi el tuse. După cum tuşesc cei cu TBC sau cei cu cancer pulmonar. Şi alte subansambluri ale organismului produc tuse. Cum ar fi refluxul gastroesofagian. Fiindcă se reîntoarce conţinutul stomacului pe contrasens, din esofag pînă în gură, astfel că traseele respirator şi din gît sînt iritate, ajungîndu-se la tuse. Şi sinuzita poate da tuse.

Dar există şi tusea cardiacă. Astfel că insuficienţa cardiacă, hipertensiunea şi stenoza mitrală sînt şi ele cauze de tuse.

Unii oameni, mai ales fumătorii şi cei graşi, se vaită că în somn au întreruperi de respiraţie. Medicina numeşte asta dispnee, adică o lipsă de aer. Oamenii cu dispnee, cu respiraţie grea, se vaită şi că nu li se oxigenează destul creierul, fiind somnolenţi şi cu randament scăzut la serviciu. Astmul dă dispnee. Dar şi BPOC, după cum şi pleurezia, ca şi pneumopatiile interstiţiale difuze. Dar şi bolile de inimă, inclusiv cardiopatia ischemică, ca şi insuficienţa cardiacă sînt cauze de lipsă de aer. Stările rele psihice, anxietăţile creează şi ele senzaţia de respiraţie grea, de sărăcie de aer.

Boli severe

Revenind la durerea în torace, ea poate fi dată de pneumonii, pleurezii, înţeparea pleurei şi pătrunderea aerului în aşa-zisul pneumotorax, ca şi de cheagul care pleacă pe vase şi blochează artera pulmonară. Cancerul pulmonar, dar şi metastazele canceroase din oase dau dureri în torace, ca şi în coloană. Nevralgiile intercostale sînt cauze frecvente de dureri în piept, dar şi zona zoster se însoţeşte de dureri. S-a amintit că şi durerile de natură cardiacă, provocate de cardiopatii ischemice, pericardite se înscriu în acest capitol. Semnal de alarmă e între altele şi de la ganglionii umflaţi de deasupra claviculelor, care sînt un semn de cancer pulmonar. Despre expectoraţie se poate spune că apare şi fără tuse, care poate avea explicaţia în sinusuri, în gît sau în dinţi. Cînd expectoraţia se asociază cu tusea, trebuie găsită cauza în plămîni. Cînd expectoraţia conţine sînge, diagnosticele sînt numeroase. De TBC, de cancer, de bronşectazii, de hipertensiune etc.