Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pornim cu bune intentii la cabinetul medical. Dar ne este frica adeseori si apelam la trucuri. Fie mai luam o persoana apropiata cu noi, fie il bombardam pe medic cu intrebari inutile. Stop! Sa-l lasam pe el sa-si spuna parerea!
Un studiu recent realizat de britanici arata ca, in cel mai fericit caz, medicii internisti au de-a face cu 15% de pacienti dificili. Acestia ii streseaza, distragandu-le atentia in timpul consultatiei cu tot felul de intrebari inutile sau, mai rau, manifestandu-si scepticismul fata de diagnosticul pus de medic si de tratamentul prescris. Iata cateva dintre cele mai frecvente greseli.
Familia sau prietenii. Desi unii pacienti simt nevoaia de un suport moral cand merg la consultatie si vin insotiti de o persoana din familie sau de un prieten, e mai bine sa-i lase acasa sau cel putin la usa policlinicii. "Tertii" fac salonul de asteptare mai aglomerat si mai zgomotos, iar daca intra in cabinet, este putin probabil sa nu incerce sa se amestece in consultatie, "emanand" pareri si experiente proprii de chestiunea in cauza. Aceste manifestari distrag atentia medicului de la consultatie si impiedica o comunicare exacta cu pacientul, putand duce la o diagnosticare incompleta.
Minciunile. La "interogatoriul" medical, unii pacienti se feresc sa-i spuna specialistului daca si ce fel de suplimente alimentare sau alte medicamente din plante iau de obicei, de teama ca vor fi luati peste picior din cauza ca folosesc "leacuri babesti". De asemenea, unii nu spun nici ca au consultat inainte un alt medic si ce tratament le-a prescris acesta (de obicei, acestia sunt pacientii care "verifica" un medic consultand un altul). Medicul vrea sa stie despre remediile din plante pentru ca unele medicamente din tratamentul alopat pot interactiona cu cele din plante si, uneori, chiar in mod periculos. Altele, dimpotriva, sustin tratamentul alopat.
Sistarea sau injumatatirea medicamentelor. Unii pacienti intrerup tratamentul prescris de medic fara sa il informeze. De obicei, fac acest lucru din cauza unor efecte adverse pe care le resimt, dar nu i le raporteaza imediat specialistului, care astfel ar putea schimba tratamentul. Intr-o alta varianta, de regula in cea a medicatiei cu efect in timp, pacientii care nu mai au rabdare si intrerup tratamentul din convingerea ca e "apa de ploaie". Altii il abandoneaza pentru ca nu mai au bani, iar unii, din spirit de "economie", injumatatesc pastilele, "ca sa le ajunga". E o greseala periculoasa, pentru ca fiecare pastila are o concentratie specifica de substanta activa, iar "injumatatirea" compromite tratamentul prescris si poate chiar sa puna in pericol viata pacientului.
Pastila pentru stil de viata. Cand medicul hotaraste ca nu este vorba despre un tratament cu medicamente, ci despre schimbarea obiceiurilor alimentare si a stilului de viata, pacientii sceptici (mai ales obezii) ii pun intrebarea "incuietoare" medicului: "Dar nu exista o pastila pentru asta?"...
Automedicatia. In zilele noastre, explozia publicitara la medicamente inspira din ce ce in ce mai multi oameni si in special pe cei care "stiu ei de ce sufera". E de ajuns sa fie lansat pe piata un oarecare medicament, care "face bine la ..." ca se reped la medic sa-i prescrie medicamentul respectiv si caruia i se adreseaza imperativ: "Doresc sa-mi dati cu reteta medicamentul cutare..."
Seturi de investigatii. In fine, un alt tip de pacient este cel care ii ordona practic medicului, de la bun inceput, fara consult prealabil, sa ii dea trimitere pentru a face tot felul de analize si teste, ca sa se asigure ca nu a facut astfel un consult general complet. Ce mai, ipohondrie curata!
Citește pe Antena3.ro
