x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Viaţă sănătoasă Medicul de familie Durerea membrului inferior

Durerea membrului inferior

06 Ian 2009   •   00:00
Durerea membrului inferior

Maladiile membrului inferior, pe lângă durerea şi simptomele asociate pe care le presupun, afectează bolnavul din punct de vedere psihologic şi social, pentru că îl împiedică adesea să se deplaseze şi să-şi desfăşoare activitatea. Durerea poate fi localizată unilateral sau bilateral, poate afecta una sau mai multe zone anatomice (coapsă, şold, gambă, genunchi, gleznă, laba piciorului), poate apărea brusc sau insidios, în mod constant sau intermitent. De asemenea, durerea poate fi legată de anumite circumstanţe: traumatisme, activitate fizică, o anumită patologie a bolnavului.




Credit: iSTOCKPHOTO

Intensitatea şi caracterul durerilor este de asemenea foarte diferit: există durerea puternică, uneori ca un şoc electric (de etiologie sciatică), există durerea ca o arsură din neuropatii, durerea surdă din artroze, durerea violentă din arteriopatia cronică obliterantă sau neplăcutele crampe musculare. Semnele care însoţesc durerea sunt de asemenea variate: febră, amorţeală, furnicături, slăbiciune musculară, tumefacţie, deformări locale, modificări tegumentare (paloare, roşeaţă, învineţire), căldură locală sau, din contră, răceală, prezenţa de ulceraţii sau varice.

Crampe, traumatisme, varice

Să începem cu cele mai banale dureri – crampele musculare. Ele apar prin folosirea intensă a unui muşchi sau menţinerea lui îndelungată într-o anumită poziţie, în stări de deshidratare,  în cazul unor valori scăzute în sânge a unor elemente (sodiu, potasiu, calciu, magneziu) sau ca reacţie adversă la medicamente (de exemplu diureticele sau hipolipemiantele, cum ar fi statinele).

În cazul traumatismelor, durerea este însoţită de deformări locale, tumefacţii, răni, echimoze. Uneori însă acestea sunt mai puţin evidente sau este vorba de un traumatism mic, pe care  bolnavul nu şi-l mai aminteşte, ceea ce îngreunează diagnosticul.

Varicele dau o durere în general surdă, cu senzaţia de greutate şi tensiune. Sunt evidente tulburările pigmentare locale, desenul venos accentuat sau prezenţa de ulceraţii, precum şi scăderea capacităţii de efort fizic. În cazul tromboflebitelor superficiale (inflamaţia peretelui  venei, cu formarea de cheaguri – trombi – şi perturbarea fluxului circulator) se observă un cordon dur, îngroşat, dureros, întreaga zonă fiind edemaţiată. Tromboza venelor profunde are uneori manifestări locale discrete în afara durerii, alteori aceasta e însoţită de edem, căldură şi roşeaţă locală, apărute unilateral. În afară de simptomele neplăcute, tromboza se poate complica cu o tromboembolie pulmonară, afecţiune cu prognostic sever. De aceea, tromboza trebuie luată în considerare şi eventual tratată profilactic la persoanele predispuse: bolnavi imobilizaţi la pat pe o perioadă mai lungă, cei care au suferit intervenţii chirurgicale sau traumatisme, care suferă de tulburări de coagulare a sângelui, au o stare septică gravă sau cancer, care au un pacemaker sau au fost supuşi unui cateterism venos central. Sarcina şi perioada imediat următoare naşterii, contraceptivele şi alte tratamente hormonale, obezitatea sau fumatul sunt alţi factori de risc. Chiar perioadele lungi petrecute şezând la birou, la volan sau în timpul călătoriilor aeriene pot prezenta acest risc, de aceea este important să vă ridicaţi din când în când şi să vă plimbaţi pentru câteva minute sau să faceţi câteva exerciţii de flexie şi extensie a gleznei şi genunchilor.

Arterită, neuropatii

Arteriopatia cronică obliterantă este produsă prin îngustarea arterelor, din cauza formării plăcilor ateromatoase, ce îngreunează circulaţia sângelui. Excesul de grăsimi joacă rolul principal, dar există şi alţi factori de risc, cum ar fi fumatul sau diabetul zaharat. Durerea este caracteristică şi se numeşte claudicaţie intermitentă. Este o durere ascuţită, severă, ce apare la mers sau alte activităţi fizice şi se ameliorează în repaus. În timp, o dată cu evoluţia bolii, durerea apare şi în repaus, iar membrul afectat devine palid, rece, cu tulburări trofice ale pielii, putând evolua spre gangrenă, cu amputarea membrului afectat.

Durerea din neuropatii este de obicei ca o arsură, nu e legată de efort fizic şi apare mai ales noaptea. Ea e însoţită de amorţeli, furnicături, tremurături. Durerea sciatică este un tip particular de durere prin afectare nervoasă, care se produce prin compresia rădăcinii acestui nerv, dată cel mai frecvent de o hernie de disc, dar şi de alte cauze: stenoza canalului rahidian, fracturi, osteoporoză, apariţia unor procese degenerative vertebrale. Durerea este unilaterală, iniţial în zona lombară inferioară, iradiind în fese, faţa posterioară a coapselor şi gambelor. Este o durere intensă, descrisă uneori ca un şoc electric, însoţită de slăbiciune musculară şi tulburări de sensibilitate.

În artrite, durerile sunt însoţite de tumefacţie, deformare, căldură şi roşeaţă locală, precum şi de scăderea mobilităţii articulaţiei.

Laba piciorului, şoldul

La nivelul labei piciorului, durerea poate fi produsă de cauze banale (monturi, deformări ale degetelor, bătături, platfus), dar şi de artrite (gută, afecţiune generată de depuneri la nivelul articulaţiilor de acid uric, ce se localizează în mod particular la nivelul degetului mare), traumatisme (fracturi, întinderi, bursite, tendinite) sau neuropatie (în special diabetică).

Articulaţia şoldului este afectată de fracturi, osteoporoză, artroze. O afecţiune specifică este necroza aseptică a capului femural (care se articulează la nivelul şoldului) produsă prin tulburări circulatorii locale, rezultate de obicei în urma unui traumatism, a administrării necontrolate de corticosteroizi, dar şi în unele cazuri de diabet zaharat, alcoolism sau cancer. Durerea este puternică, însoţită de tulburări de mobilizare, iar afecţiunea poate deveni invalidantă dacă bolnavul întârzie prezentarea la medic.

CAUZE. Cele mai frecvente cauze ale durerii sunt următoarele.
1. Traumatismele (fracturi, întinderi sau rupturi ale muşchilor, tendoanelor sau ligamentelor, leziuni ale părţilor moi).
2. Artrite, adică inflamaţii articulare de natură variată (infecţioase, autoimune, reactive, metabolice, degenerative).
3. Probleme venoase (varice, tromboflebite superficiale, tromboze ale venelor profunde).
4. Afecţiuni arteriale (arteriopatia cronică
obliterantă).
5. Afecţiuni osoase (infecţii, osteoporoză).
6. Tumori benigne, chisturi sau tumori maligne, neuropatii (mai ales în diabet zaharat, alcoolism, afecţiuni hepatice şi renale grave, avitaminoze, unele infecţii virale).
7. Iritaţia nervului sciatic.





GENUNCHI. Articulaţia genunchiului este deosebit de complexă şi solicitată din punct de vedere funcţional. Ea poate fi afectată de artrită, osteoartrită sau traumatisme. Torsiunea ligamentelor se manifestă prin durere şi instabilitate articulară. Tendinita (inflamaţia tendoanelor, care leagă muşchiul de os) determină dureri în partea anterioară a genunchiului, accentuate de urcatul sau coborâtul scărilor sau suprafeţelor în pantă.

GAMBA. GLEZNA. Durerile la nivelul gambei sunt generate de traumatisme, artrită, tromboză a venelor profunde, varice, arteriopatie cronică obliterantă sau sciatică. La nivelul coapsei sunt mai frecvente fracturile femurale şi durerea sciatică. Glezna este supusă frecvent traumatismelor (fracturi, întinderi, luxaţii), care se manifestă prin tumefacţie, echimoze şi deformări, cu reducerea capacităţii funcţionale. În timp, se poate ajunge la scăderea stabilităţii articulare. O altă cauză patogenă este artrita.

RECOMANDARE. Pentru orice durere care nu cedează după câteva zile de repaus, trebuie să vă prezentaţi la medic, dar este bine să mergeţi de urgenţă dacă aţi suferit un traumatism, dacă membrul inferior este tumefiat, vânăt sau roşu, dacă durerea este severă sau dacă aveţi febră. După un examen fizic local, medicul dvs. de familie vă va indica anumite investigaţii (examene radiologice, oscilometrie, ecografie, arteriografie, rezonanţă magnetică, examene de sânge) sau un consult de specialitate (ortopedic, chirurgical, neurologic sau reumatologic).

Terapia se va stabili în funcţie de diagnostic.

×
Subiecte în articol: durerea medicul de familie