Grăbiţi-vă încet în timpul iernii!

Uneori, iarna, este mai bine să te laşi furat de frumuseţea peisajului dacă eşti în spatele ferestrei.... În rest, orice drum, pe gheaţă, polei, zăpadă, ninsoare se poate dovedi periculos, mai ales în condiţii de oboseală sau pentru cei mai puţin antrenaţi, pentru vârstnici, obezi, gravide, copii, persoane cu dizabilităţi sau boli cronice.

De la simple contuzii la entorse, luxaţii, fracturi, traumatismele ne produc suferinţe, ne periclitează sănătatea, ne destabilizează viaţa profesională şi familială şi, netratate adecvat, pot duce la complicaţii sau sechele. De aceea, trebuie să fim prudenţi în orice deplasare şi, de asemenea, atenţi şi gata de a interveni în ajutorul semenilor aflaţi în astfel de situaţii. Prin natura lor, aceste traumatisme pot fi serioase, dar efectele se amplifică din cauza frigului şi a imposibilităţii de a reacţiona personal rapid. De aceea, ajutorul prompt este extrem de important.

CONTUZIILE
În ciuda hainelor groase, uneori chiar din cauza lor, nici o zonă a corpului nu este cu totul în afara pericolului: membrele superioare (mai ales antebraţul, pumnul, mâna) sau membrele inferioare (glezna, genunchiul, gamba), dar şi spatele, şoldul, toracele sau abdomenul şi, mai ales, capul. Cele mai simple accidente se soldează cu leziuni ale părţilor moi (piele, ţesut subcutanat, muşchi, fascii).

Dacă pielea rămâne intactă, totuşi se poate produce o contuzie, un traumatism închis, manifestat prin simpla apariţie de echimoze (vânătăi) sau hematoame (colecţii de sânge, delimitate, care se simt sub piele). Alteori, pielea este distrusă şi apar rănile.

ENTORSE
Entorsele rezultă atunci când se produce o mişcare forţată a unei articulaţii, dincolo de amplitudinea sa funcţională. În acest caz, sunt afectate capsula şi ligamentele articulare, fără distrugerea articulaţiei, dar cu menţinerea integrităţii osului şi a capetelor osoase în contact, în articulaţie. Entorsele pot fi uşoare (o simplă întindere) sau mai grave, cu rupturi ale ligamentelor şi ale structurilor conjunctive. Se manifestă prin durere vie, apărută spontan sau la mobilizarea articulaţiei. Durerea este la început difuză, apoi, în orele şi zilele următoare, se localizează şi se atenuează treptat.

Uneori se aude un zgomot, un pocnet în momentul producerii traumatismului. Zona este tumefiată (umflată), cu tegumentele vineţii şi se observă reducerea mişcărilor funcţionale. Un exemplu clasic este entorsa gleznei, produsă de un pas "greşit", frecventă în această perioadă, favorizată de o încălţăminte neadecvată sau de existenţa altor traumatisme locale în antecedente. Alte zone vulnerabile sunt genunchiul şi pumnul.

LUXAŢIA
În cazul luxaţiei se produce o dislocaţie parţială sau totală, articulaţia este complet sau incomplet distrusă şi oasele pierd contactul normal. Luxaţia se manifestă prin durere intensă, severă, care creşte la mobilizare, prin deformarea zonei, cu apariţia unei poziţii anormale, vicioase a membrului sau cu scurtarea lui şi imposibilitatea folosirii articulaţiei. Cele mai afectate sunt: umărul, cotul, mâna, glezna sau genunchiul.

FRACTURILE
Fracturile sunt rupturi (complete sau incomplete) ale osului. Ele pot fi deschise (cu distrugerea structurilor de suprafaţă, astfel că fragmentele de os ajung în afara pielii) sau închise, când structurile exterioare nu sunt afectate. Fractura se manifestă prin durere vie, persistentă, accentuată la mobilizare şi care nu cedează în orele următoare traumatismului, mobilitatea anormală a osului, deformarea regiunii, cu scurtarea membrului, crepitaţii (zgomote ca o frecătură) la mobilizare şi lipsa transmiterii mişcărilor în segmentul fracturat.




Apare impotenţa funcţională, deşi, uneori, în fracturile incomplete, membrul poate fi folosit, cu efort şi durere, ceea ce duce însă la agravarea leziunii: o fractură incompletă sau simplă, fără deplasare, putând evolua spre o fractură complicată. În aceste cazuri, echimozele apar, de obicei, mai târziu.

NU FORŢAŢI!
Nu toate cazurile de traumatisme simple ajung la medic. Totuşi, ele trebuie tratate cu atenţie încă de la început. Dacă aţi suferit un astfel de accident, nu forţaţi să vă ridicaţi brusc şi nu vă ambiţionaţi să mobilizaţi membrul afectat. Uneori, pot fi asociate traumatisme mai grave şi e mai bine să aşteptaţi ajutor. Acelaşi lucru este valabil dacă găsiţi o persoană accidentată. Nu o forţaţi să se ridice sau să meargă, nu încercaţi să o transportaţi la spital în orice condiţii. Mai bine sunaţi la serviciul de ambulanţă şi aşteptaţi indicaţii de acolo.

Sporturile de iarnă pot fi foarte periculoase, de aceea este preferabil să fie practicate în grup, în condiţii organizate, pentru a se putea acorda ajutor la nevoie. Dacă apar semne clare de fractură, dacă, indiferent de localizare, durerea e intensă şi nu cedează în orele următoare, dacă membrul nu poate fi folosit şi este foarte deformat, cu o postură anormală, şi, mai ales, dacă simţiţi în zona afectată amorţeală, furnicături, scăderea sensibilităţii (ceea ce arată o afectare nervoasă) sau prezintă paloarea şi răceala membrului (care denotă o afectare arterială), nu ezitaţi să vă prezentaţi la medic.

Netratate corect, chiar şi traumatismele simple pot evolua spre distrucţie articulară, calcificări, atrofie musculară, dureri prelungite. Pentru precizarea diagnosticului sunt necesar un consult de specialitate la un medic ortoped şi radiografie, eventual examen RMN.

POLEIUL ŞI LOVITURILE LA CAP
O problemă deosebită o reprezintă traumatismele craniene, prin evidentul lor pericol potenţial. Unele prezintă semne de suspiciune de la început. Dar altele par minore, fiind urmate de o perioadă (câteva ore) de aparentă sănătate, după care apar complicaţii severe. De aceea, ca o conduită generală, indiferent de gravitate, traumatizatul trebuie să se prezinte la medic.

Acest lucru este important, mai ales dacă apar manifestări fizice: hemoragii din nas sau ureche, deformarea feţei, cefalee severă, pierderea cunoştinţei care durează mai mult de un minut, zone de echimoză sub ochi sau în spatele urechii, confuzie, amnezie, tulburări de echilibru, dificultăţi de vorbire, vărsături, somnolenţă, inegalitate pupilară.

COMPRESE RECI SAU BANDAJE ELASTICE
În entorsele simple sunt indicate punerea în repaus a articulaţiei (dacă e nevoie repaus la pat), aplicarea de comprese reci sau gheaţă (câte 15 minute la două-trei ore, nu direct pe piele, ci învelit în prosop). Pentru prevenirea edemului, membrul trebuie ţinut mai ridicat sau se poate folosi un bandaj elastic, nu prea strâns. Iar pentru calmarea durerii se iau antialgice. În entorsele mai grave, luxaţii sau fracturi, se face imobilizarea membrului sau se adoptă diferite abordări chirurgicale.


Sfatul medicului
Atenţie la polei! Purtaţi îmbrăcăminte comodă, încălţăminte adecvată, care nu alunecă, fără tocuri şi cu sprijinire a gleznei. Echipamentul sportiv trebuie să fie şi el adecvat. Mergeţi atent, fără grabă şi nu ezitaţi să vă adresaţi medicului pentru orice simptom îngrijorător.