Lichidul ne scapă de infecţii urinare

Infecţiile urinare nu prea ne iartă. Mai ales cele din zona de jos a rinichilor se întâlnesc des, însoţite de dureri şi usturimi la urinare. Infecţiile urinare sunt cele mai răspândite infecţii ale organismului.

Dar cine le provoacă? Microbii din interiorul intestinului, care pătrund pe traseul renal. Femeile fac mai des infecţii urinare, fiindcă canalul de golire din vezică e mai scurt decât la bărbaţi şi microbii pot urca mai uşor în aparatul reno-urinar. Infecţiile urinare superioare sunt mai grave, localizate la rinichi. La infecţiile urinare, cantitatea de urină este mai mică şi urinarea mai deasă, acompaniată de dureri, ca semn de inflamaţie şi infecţie a căilor urinare joase. Jetul urinii nu mai este propulsat. Urina este opacă, tulbure, uneori cu sânge şi depuneri. Unii oameni se sperie că în anumite momente urina lor este mai galbenă. Sperietură degeaba, fiindcă starea îngrijorătoare este când urina este tot timpul deschisă la culoare, ca apa, semn de insuficienţă renală. Concentraţia de săruri în urină variază de-a lungul a 24 de ore. Cu cât urina variază mai mult din punct de vedere al concentraţiei este mai bine. Rinichiul este cu atât mai bun cu cât funcţionează elastic. Când omul nu prea bea lichide, urina e mai concentrată, mai închisă. Dacă urina n-ar fi concentrată în săruri, acele săruri ar rămâne în rinichi, ceea ce nu e în regulă. În urina unei banale cistite, cea mai întâlnită infecţie urinară, nu trebuie să găsim proteine. Uneori se găseşte şi sânge în infecţia banală. Dar în spatele prezenţei sângelui în urină poate să se afle şi un calcul renal. Există o legătură strânsă între pietre şi infecţia urinară. Orice duce la băltirea urinei atrage după sine şi infecţia urinară. Când bei lichide şi cantitatea de urină este peste trei litri zilnic, riscul de infecţie urinară e minim. De aceea prima recomandare este să bem multe lichide, gradat, nu deodată.