Prietenul in halat alb

Este mult mai bine, mai ieftin si mai eficient sa prevenim o boala decat sa o tratam. Un rol deosebit in acest demers ii revine medicului de familie.


Acesta are o relatie speciala cu pacientul si cu familia, ceea ce il deosebeste de ceilalti medici din spitale. "Relatia cu pacientul merge de la probleme medicale pana la probleme nemedicale, incluzand aici relatiile de afinitate, de apropiere, de dialog, de intelegere fata de suferinta pacientului, de sesizare a unor factori de risc pe care pacientul nu-i constientizeaza. Medicul de familie trebuie sa fie un prieten pentru pacient", afirma conf. dr. Dumitru Matei, seful Catedrei de Medicina de Familie de la Universitatea de Medicina si Farmacie "Carol Davila". Uneori, asiguratii vin la medic si pentru probleme nemedicale: neintelegeri in familie, violenta, tulburari de comportament in cazul copiilor, absenteism scolar, fumatul, lipsa de acasa a adolescentilor etc. Familia nu mai poate avea un control total asupra copilului, nu poate sa ia o decizie corecta si atunci apeleaza la medicul de familie pentru un sfat.

Accesibilitate si apropiere

Eficienta medicului de familie depinde de rabdarea si puterea acestuia de a-si sfatui pacientii in aspecte legate de boala sau care pot sa influenteze boala. Potrivit conf. dr. Dumitru Matei, principalele calitati ale medicului de familie trebuie sa fie accesibilitatea, apropierea de bolnav, deschiderea spre suferinta bolnavului, pentru ca el trateaza bolnavul si nu boala. Patologia pacientului este judecata prin prisma familiei si a conditiilor de viata. Conf. dr. Dumitru Matei ne da un exemplu in acest sens: "Am vazut de mai multe ori un copil pentru acelasi simptom dominant – tuse rezistenta la orice tratament. Am mers acasa si m-a lovit imediat mirosul puternic de fum de tigara si atunci am inteles cauza tusei".

Programele de reducere a riscului trebuie sa fie specifice fiecarui pacient, masurile trebuie adaptate varstei, sexului si modificarilor survenite in starea de risc. In medicina de familie este dominanta activitatea preventiva, in sensul ca sunt sesizati factorii de risc cu potential de a genera o boala (fumat, alcool, consum excesiv de dulciuri, de grasimi, exces de sare, tendinta de sedentarism). Medicul il determina pe pacient sa constientizeze importanta acestor factori de risc pentru sanatate, prin incurajarea activitatii fizice, a unei alimentatii echilibrate, a renuntarii la fumat.

Educatia pentru sanatate din partea medicului de familie se face si in sensul constientizarii de catre pacient a importantei tratamentului. In bolile cronice, tratamentul dureaza uneori ani, iar pacientul trebuie convins sa respecte tratamentul, sa ia pastilele frecvent. Medicul de familie trebuie sa supravegheze modul cum isi administreaza tratamentul pacientul si, in colaborare cu specialistul, sa monitorizeze evolutia bolii.

Hipertensiunea arteriala

Determinarea tensiunii arteriale este primul pas pentru a sesiza hipertensiunea arteriala de granita, faza in care se face doar corectarea unor factori de risc (consumul excesiv de sare, dislipidemiile, obezitatea, formele latente de diabet). In aceasta faza, tratamentul se face cu medicamente putine sau chiar deloc. In cazul in care este descoperit intr-o faza mai avansata a acestei boli, pacientul se sperie si este greu sa i se schimbe modul de viata de la o zi la alta. Macar o data pe an, medicul trebuie sa aiba reflexul de a determina tensiunea pacientilor, arata conf. dr. Dumitru Matei.

CERCETARE. Institutiile cu posibilitati de studiu deruleaza programe de cercetare impreuna cu UNICEF, Organizatia Mondiala a Sanatatii si cu medicii de familie. Acestia sunt antrenati in studii pentru diverse boli (anemie carentiala la copii, hipo sau hipertiroidism, depistarea unor cancere uterine, mamare), menite a ameliora starea de sanatate a pacientilor.

DECIZIE. Pacientul se adreseaza prima oara medicului de familie, care hotaraste daca recomanda sau nu anumite investigatii. In acest caz, decizia initiala este foarte importanta in tratarea unei afectiuni.