Stomacul obezului

Obezitatea a devenit visul urât al omenirii. Nu numai că armata graşilor e uriaşă şi în continuă creştere, dar e şi al naibii de greu să dai jos şi două-trei kilograme. Ajung unii să se chinuiască amarnic jinduind la mâncare şi mestecând în dorul lelii câte un măr acru. Şi tot e anevoioasă slăbirea.

Iată însă că vine un ajutor important din partea chirurgiei. Şi ne referim aici nu la chirurgia estetică, aceea care topeşte sau răzuieşte stratul de grăsime, ci la acea chirurgie care umblă la cauzele îngrăşării. Ea se numeşte chirurgia bariatrică şi primim explicaţii de la prof. dr Nicolae Iordache, şeful Secţiei de chirurgie generală de la Spitalul Clinic Sf. Ioan.

Profesorul Iordache este în acelaşi timp şi preşedintele Societăţii Române de Chirurgie Bariatrică. Acum, nu orice gras ajunge la chirurgia bariatrică, doar pentru simplul motiv că n-are voinţa să-şi micşoreze grămada de mâncare din farfurie. Chirurgia bariatrică se adresează obezităţii morbide, obezităţii supermorbide, dar şi obezităţii blânde, atunci când regimurile de slăbire şi exerciţiile fizice n-au reuşit să împuţineze kilogramele.

Trebuie înţeles că obezitatea este o boală, numită obezitate morbidă, când are alături, provocate de ea, şi alte boli. Una dintre metodele de evaluare a grăsimii este indicele de masă corporală. Acesta se calculează ca raport între greutatea omului şi pătratul înălţimii lui. Indicele de masă corporală, la omul cu greutate normală, este 19-25.

Este considerat supraponderal cel care are indicele de masă corporală 25-30. Deci obezitatea blândă se încadrează între 30 şi 40, obezitatea morbidă depăşeşte indicele de masă corporală 40, iar obezitatea supermorbidă este peste indicele corporal 50.

Deci, chirurgia bariatrică se aplică celor cu obezitate morbidă şi supermorbidă, dar şi celor cu indicele peste 30 sau când se depăşeşte cu 10 kilograme normalul de greutate a unui om şi acesta a urmat cure repetate dietetice conduse de medic, a făcut exerciţii fizice şi, totuşi, slăbirea lui a eşuat.