Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„Mimetismul reprezintă un fenomen bine documentat în rândul oamenilor”, susține cercetătoarea Elaine Lin Hering în volumul care i-a adus celebritatea: „Renunță la tăcere” (Editura Lifestyle, 2024). Mai amplu argumentat? „Atunci când depindem de alții, ne simțim apropiați sau dorim să fim plăcuți de alții, le imităm, în mod inconștient, comportamentul. Oamenii tind să aibă judecăți mai favorabile despre persoanele care îi imită, să fie mai dispuși să le ajute și să răspundă pozitiv acestora. Și asta atât de mult, încât studiile despre influență socială recomandă imitarea ca modalitate prin care oamenii pot crea o impresie bună și pot avea relații pozitive cu ceilalți. Efectele mimetismului au sens - în definitiv, este ușor să ne angajăm în relații cu oameni care se comportă ca noi”.
Identități subordonate
În aceeași direcție: „A imita ce fac deja alții pare mai puțin riscant decât a păși pe un teren nou, deoarece există deja o istorie a comportamentelor acelor oameni. Atunci când vă integrați într-un nou loc de muncă sau într-un nou sistem familial, este înțelept să vă acordați timp pentru a observa sistemul existent acolo. Acest lucru este valabil mai ales atunci când dețineți identități subordonate, deoarece locul vostru într-un sistem este deja mai fragil. În același timp, mimetismul - în special faptul că suntem recompensați pentru că îl practicăm - ne diminuează modul unic de a ne manifesta în lume. Începem să ne întrebăm dacă valoarea și eficiența noastră sunt legate de modul în care îi imităm pe alții. Dacă valoarea noastră provine din asemănarea noastră, de ce am începe să credem că propriile noastre opinii contează?”
Validare prin imitație
Și? „Păi, dacă nu se face o diferență, învățarea și inovarea sunt imposibile. Când am început să lucrez în domeniul educației corporative, de pildă, am imitat ceea ce făceau fondatorii firmei angajatoare. La urma urmei, ei erau cadre didactice la Harvard și autori ai unui bestseller New York Times. Felul cum ei dezvoltau afaceri, lucrau cu clienții și țineau ateliere de lucru avea un istoric de succes dovedit. Exista deja o aprobare oficială pentru modul lor de a face lucrurile. Am învățat să descriu conceptele și să implic clienții așa cum o făceau ei, într-atât de mult încât un client a observat că aveam același enunț, aceleași gesturi. După cum înțelesesem, treaba mea era să transmit mai departe opinia fondatorilor, pentru a le mări impactul. Când oamenii mă solicitau pentru a lucra cu clienții, credeam că asta se întâmpla pentru că îi imitam bine pe fondatorii noștri, doar că la un tarif mai mic”.
Declicul
Dar? „Într-o zi, un client a spus că nu avea nevoie de un fondator de companie pentru munca respectivă. De fapt, mă voia pe mine pentru pasiunea și intuiția pe care el simțea că le aduc. Ideea că o persoană m-ar vrea pentru mine, pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce gândesc, nu pentru că sunt o imitație decentă a altcuiva era ceva ce atunci nu puteam înțelege pe de-a întregul. Mi se părea puțin suprarealist faptul că eu - un individ unic - am ceva de spus, că opinia mea ar putea conta. Apoi, încet, dar sigur, am ales să-mi accept, nu să-mi ascund unicitatea. Am început să cred că opinia mea chiar contează. Având în vedere autoritatea, capacitatea și oportunitatea de a lua decizii, care avea să fie abordarea mea în viitor? Una de încredere absolută!”.
„Mimetismul - în special faptul că suntem recompensați pentru că îl practicăm - ne diminuează modul unic de a ne manifesta în lume”, Elaine Lin Hering, cercetătoare
„Atunci când depindem de alții, ne simțim apropiați sau dorim să fim plăcuți de alții, le imităm, în mod inconștient, comportamentul”, Elaine Lin Hering, cercetătoare
Citește pe Antena3.ro
