Adenoidita acută şi cronică

Fără număr sînt problemele mamelor. Problemele încep înainte de a se naşte copilul şi continuă... la nesfîrşit! Profund în faringe se găseşte o masă de ţesut limfatic, ce are un important rol în apărarea organismului, similar cu amigdalele

Fără număr sînt problemele mamelor. Problemele încep înainte de a se naşte copilul şi continuă... la nesfîrşit! Profund în faringe se găseşte o masă de ţesut limfatic, ce are un important rol în apărarea organismului, similar cu amigdalele. Acesta evoluează în primii ani de viaţă, atingînd dezvoltarea maximă între 2 şi 6 ani, pentru ca de obicei în adolescenţă să regreseze.

Prima infecţie

Inflamaţia acestui ţesut, cunoscută sub numele de adenoidită acută, este de obicei prima infecţie a copilului şi stîrneşte, desigur, panică în rîndul mămicilor. La sugari, boala debutează brusc, cu febră mare, ce poate atinge chiar 40-41 de grade, secreţii nazale abundente, respiraţie dificilă, pe gură. Copilul nu mai poate suge normal şi scade în greutate. La copilul mai mare, tabloul clinic nu este atît de dramatic, reacţia febrilă e moderată, micul pacient respiră pe gură din cauza obstrucţiei nazale, prezintă o secreţie muco-purulentă, vocea devine nazală, noaptea sforăie, somnul este agitat, iar la nivelul gîtului se pot observa ganglionii măriţi.

Simptome

Tratamentul local constă în drenarea şi aspiraţia secreţiilor şi administrarea de picături decongestive şi dezinfectante. Febra este combătută cu antipiretice administrate pe cale orală sau rectal (supozitor) şi la indicaţia medicului se va începe antibioterapia. Există însă situaţii în care, din cauza unor factori genetici, alergici, unor infecţii repetate virale sau microbiene şi congestiei nazale constante, se produce o inflamaţie cronică – adenoidita cronică – cunoscută şi sub denumirea de vegetaţii adenoide sau polipi. Deşi aparent nu prezintă o simptomatologie alarmantă, din cauza obstrucţiei respiratorii permanente se produc modificări care pot avea un impact negativ asupra dezvoltării copilului. Acesta respiră permanent pe gură, care este uscată, cu buzele crăpate, vocea este alterată, faciesul este modificat (copilul este palid, cu gura întredeschisă, buza superioară ridicată, obrajii turtiţi, dinţii amplasaţi vicios). Copilul se odihneşte greu noaptea, din cauza aceasta şi a gradului de hipoxie are un deficit de atenţie şi uneori probleme la învăţătură. El este predispus la infecţii repetate (rinofaringite, amigdalite, laringite, sinuzite), foarte periculoase fiind mai ales infecţiile urechii medii (otite medii), care pot duce la scăderi ale auzului, însă ele sînt reversibile după tratarea corectă a afecţiunii cauzale.

Citește pe Antena3.ro

Ce locuri poți să vizitezi în Maramureș dacă mergi de Crăciun sau Revelion în 2024. Cele mai frumoase obiective turistice iarna

Intervenţie chirurgicală

Dacă simptomele nu alcătuiesc un tablou sever, mulţi medici preferă să temporizeze intervenţia chirurgicală, sub protecţia unui tratament medi­cal bine condus, în ideea că orga­nul limfatic va involua în adolescenţă.

Totuşi, cazurile cu obstrucţie nazală mare, rezistente la tratament, copiii cu facies caracte­ristic, cu multe complicaţii infecţioase şi tulburări de auz au ca indicaţie adenoidectomia.

Diagnosticul este pus în urma unui consult de specialitate ORL, medicul stabilind cu această ocazie şi conduita terapeutică. În concluzie, deşi cazurile acute ajung în timp util la medic, trebuie să insistăm asupra necesităţii prezentării cît mai urgente la doctor a copiilor cu forme cronice, care prezintă un pericol potenţial pentru sănătatea şi evoluţia fizică şi intelectuală  a copilului.