Grija cu care îi tratăm pe copiii noștri își poate pune amprenta pe felul în care ei se vor comporta atunci când vor fi adulți. Psihologii spun că 85% din abilitățile sociale ale unui adult sunt construite până la vârsta de 5 ani. De aceea, este foarte important ca părinții să fie atenți la dezvoltarea afectivă a celor mici.
De obicei, oamenii se blochează afectiv în copilărie sau adolescenţă, în urma unor traume sau prin educaţie. În copilărie, o traumă poate fi orice formă de abuz fizic sau emoţional. În ceea ce privește abuzul emoţional, cel mai des acesta se manifestă impunerea unei educaţii prin frică sau ameninţări fizice.
“Blocajul afectiv poate să apară şi în urma unei educaţii rigide, restrictive. Nu luăm în considerare părinţi marcaţi de o tulburare de personalitate, dar, de exemplu, un părinte perfecţionist îşi va bloca cu siguranţă afectiv copilul. Îl va bloca deoarece îi va impune tot timpul reguli de conduită la extrem”, explică dr. Anca Kosina, psiholog și psihoterapeut în cadrul Centrului Medical ProVita - Diagnostic și tratament.
Perioadele de opoziție și de grație
Creşterea stimei de sine este o componentă esenţială a dezvoltării afective la copii. În primii 3 ani, copiii învaţă autonomia şi să aibă încredere în cei ce au grijă de ei. Urmează apoi așa-numitele perioade de opoziţie, de la 3 la 4 ani, și de graţie de la 4 la 5 ani. Perioada de opoziţie reprezintă nevoia afirmării personalităţii. Copilul, bazându-se pe relativa independenţă şi autonomie nou câştigată, are nevoie să arate că este diferit de ceilalţi. Perioada de graţie este cea în care copilului îi place să se dea în spectacol. Dacă cel mic nu este ajutat atunci când are nevoie, dacă nu învaţă să facă diverse lucruri, el nu va avea încredere în sine, în cei ce se ocupă de el, şi mai târziu în oameni. Dacă nu devine autonom, dacă nu este lăsat să facă greşeli sau este criticat, se va simţi ruşinat şi va începe să se îndoiască de abilităţile lui.
În cazul adolescenților, dezvoltarea încrederii în sine se poate face prin sprijinirea copilului să își asume noi responsabilități (organizarea unor activități extra-școlare, un job part-time). Este un mijloc excelent de a întări încrederea în sine, ceea ce, pe termen lung, îl va ajuta sa își rezolve singur problemele. Ca părinte, îți poți ajuta copilul să învețe cum să își rezolve singur problemele, lucrând împreună pentru identificarea punctelor sale tari și depăşirea limitărilor. Apoi îl poți încuraja să își stabilească scopuri pentru care să își folosească atu-urile, concentrându-se pe acele aspecte la care este bun, la care se simte sigur pe el.
Psihologul Anca Kosina ne dă câteva sfaturi ce pot contribui benefic la evoluția încrederii copiilor în forțele proprii:
- Punctaţi mai mult succesele decât eşecurile;
- Încercaţi să-i încurajaţi pe copii cât mai des şi permiteţi-le independenţa;
- Oferiţi-le libertatea de a greşi, discutând cauzele şi consecinţele, pentru ei şi pentru cei din jur;
- Iubiţi-i necondiţionat, dar puneţi limite;
- Fiţi disponibil, ascultaţi-i atunci când au nevoie, permiteţi explorarea şi încurajaţi întrebările;
- Evitaţi ironia, ridiculizarea;
- Observaţi ce calităţi au şi ajutaţi-i să-şi dezvolte talentele.
“Copiii au nevoie de modele, așa că în primul rând încercați să practicați dvs. înșivă ceea ce le cereți, fiți un model bun!” psiholog Anca Kosina