L-am prins cu ţigara!

Să îşi surprindă copilul fumând sau să aibă indicii clare că el a dobândit acest viciu este o lovitură puternică pentru părinţi. Faptul că adolescentul fumează nu trebuie interpretat ca o criză a familiei sau ca o problemă fără rezolvare. Însă nu poate fi nici neglijată, în speranţa că este o etapă care va trece de la sine, fiindcă mulţi dintre cei care încep să fumeze la vârsta adolescenţei vor rămâne fumători toată viaţa.

Să îşi surprindă copilul fumând sau să aibă indicii clare că el a dobândit acest viciu este o lovitură puternică pentru părinţi. Faptul că adolescentul fumează nu trebuie interpretat ca o criză a familiei sau ca o problemă fără rezolvare. Însă nu poate fi nici neglijată, în speranţa că este o etapă care va trece de la sine, fiindcă mulţi dintre cei care încep să fumeze la vârsta adolescenţei vor rămâne fumători toată viaţa.

Măsuri dure?

Reacţia imediată a părinţilor într-o asemenea situaţie poate fi nervoasă, chiar necontrolată. “În nici un caz nu trebuie să dăm adolescentului o lecţie de morală în faţa prietenilor, dacă el se află într-un grup în momentul în care l-am surprins cu ţigara. Discuţia trebuie să aibă loc numai între părinte şi copil”, sfătuieşte psihologul Oana-Maria Udrea, de la Ambulatoriul Spitalului de Urgenţă pentru Copii “Grigore Alexandrescu”. Nici măsurile dure nu sunt recomandate de psihologul Oana-Maria Udrea. Certurile interminabile, ameninţările, pedepsele, toate se dovedesc de cele mai multe ori ineficiente. Recompensele de tipul: “Dacă renunţi la ţigări îţi cumpăr un calculator” nu sunt nici ele o soluţie fericită, fiindcă adolescentul nu va înţelege cu adevărat pericolul la care se expune fumând şi ar putea continua să fumeze în secret.

Semnificaţia personală

Mult mai eficientă este o discuţie cu adolescentul cu privire la semnificaţia pe care el o acordă fumatului. “Dacă părinţii nu vor încerca să afle această semnificaţie personală, ei nu îl vor putea ajuta să renunţe la viciul lui. Trebuie să descoperim ce i se pare interesant atunci când fumează, fiindcă motivele invocate de tânăr pot dezvălui o problemă necunoscută de părinţi până atunci. De exemplu, el poate invoca presiunea grupului şi dorinţa de socializare, iar acest argument ascunde o lipsă a încrederii în sine. Unele fete motivează fumatul prin dorinţa de a scăpa de kilogramele în plus. Şi în acest caz argumentul lor ascunde ceva: un complex legat de aspectul fizic.

Succesul acestei discuţii depinde în mare măsură de relaţia pe care părinţii au clădit-o în timp cu adolescentul, de deschiderea care există între ei. Apropierea, încrederea şi comunicarea sunt cele mai bune arme în descurajarea fumatului”, apreciază psihologul Oana-Maria Udrea. Însă la fel de importantă este şi încrederea pe care tânărul o are în propriile forţe, fiindcă ea îl va ajuta să reziste presiunii grupului şi să poată face opţiuni personale, neinfluenţate de prieteni. Iar părinţii îi pot construi în timp această încredere, punctând lucrurile bune din comportamentul lui, şi nu doar vânându-i greşelile sau ascultându-i opinia ori de câte ori se iau decizii în familie. “Un copil care are încredere în sine şi care are o relaţie bună de comunicare şi de deschidere cu părinţii este mult mai puţin predispus să se apuce de fumat şi să adopte comportamente de risc”, spune psihologul.

Explicarea riscurilor

O altă temă a discuţiei trebuie să atingă pericolele pe care le implică fumatul. “De cele mai multe ori, riscurile la care se expun prin fumat nu sunt percepute foarte clar de adolescenţi. Tocmai de aceea, părinţii ar trebui să le explice direct, pe înţelesul lor. De la problemele legate de ten, la mirosul neplăcut al gurii şi până la cancer, toate ar trebui prezentate copiilor chiar înainte de vârsta adolescenţei, pentru că în acest mod ar putea descuraja fumatul”, spune psihologul Oana-Maria Udrea. Şi implicaţiile financiare ale acestui viciu ar putea avea impact asupra tânărului. Faptul că va avea mai puţini bani de buzunar pentru că ţigările sunt costisitoare l-ar putea convinge să se gândească de două ori dacă va continua să fumeze. Însă toate aceste argumente împotriva fumatului nu trebuie să sune ca o lecţie de morală, ci ca o discuţie normală, paşnică.

Părinţi fumători

Dacă părinţii sunt fumători, misiunea de a-l convinge pe adolescent să renunţe la ţigară nu este deloc uşoară. În nici un caz nu va fi eficientă o atitudine superioară din partea părinţilor: “Eu am voie să fumez pentru că sunt adult şi ştiu ce fac, nu-ţi dau ţie socoteală, dar pe tine să nu te prind cu ţigara!”. Adoptând o asemenea atitudine, părinţii vor crea o barieră în comunicarea cu adolescentul. Părinţii fumători trebuie să-şi asume viciul lor: “Oamenii fac greşeli. Şi eu fac greşeli. Iar fumatul este una dintre ele. Aş fi vrut să nu am acest viciu şi încerc să mă las”. Iar dacă părinţii ar şi reuşi acest lucru, ar da un exemplu foarte bun tînărului.

STRATEGIE. O metodă prin care părinţii ar putea ajuta adolescentul să nu se apuce de fumat sau să renunţe la ţigară este încurajarea activităţilor sportive. Atenţie! Această sugestie venită de la părinţi nu trebuie să sune ca o pedeapsă pentru tânărul fumător.