Mami, vreau să mănînc singur!

În momentul în care copilul va revendica linguriţa, el este gata să participe la masă în familie. A sta la masă cu mama şi cu tata este un pas important în dezvoltarea copilului. Acest lucru îl aşază în rîndul membrilor familiei, fiind tratat ca "egal". 

În momentul în care copilul va revendica linguriţa, el este gata să participe la masă în familie. A sta la masă cu mama şi cu tata este un pas important în dezvoltarea copilului. Acest lucru îl aşază în rîndul membrilor familiei, fiind tratat ca "egal".  

Atmosferă liniştită

La început pot exista mici probleme. Părinţii nu trebuie să se aştepte ca prichindelul să mănînce ca un om mare. Mama nu trebuie să îl certe dacă mai scapă mîncare pe jos sau în loc de linguriţă mai foloseşte şi degeţelele. La vîrsta de 1-2 ani nu este momentul să îl învăţăm bunele maniere. Părinţii însă trebuie să mănînce corect, astfel încît copilul să aibă un model bun. Cu timpul, din dragoste pentru mami şi tati, copilul va învăţa să mănînce frumos.  Aşa cum spune dr Nicoleta Bobe, medic primar pediatru la Spitalul Polizu, este bine ca, la masă, părinţii să evite pe cît posibil să dea lecţii de viaţă sau să apeleze la mustrări, constrîngeri ("acum mănînci tot din farfurie"). Crearea unei atmosfere plăcute la masă, buna dispoziţie a părinţilor, fără izbucniri şi vociferări îl fac pe copil să îndrăgească momentul mesei şi să nu devină un mic mofturos care refuză mîncarea.  

"Actul mîncării are valenţe afective pentru copil. Dincolo de ritualul de a aşeza masa, a prepara şi a pune mînca­rea în farfurie există un ritual interior care se perpetuează de cînd copilul era hrănit la sînul mamei. Este bine să se păstreze aceeaşi căldură, apropiere, iubire şi grijă pe parcursul întregii copilării", subliniază dr Nicoleta Bobe.  

La bucătărie  

Locul în care copilul ia masa trebuie să fie acela în care familia mănîncă zilnic, de preferat bucătăria. Pe cît posibil este bine ca mesele să fie luate la aceleaşi ore. Cu ajutorul unui program organizat, copilului i se formează reflexul de a mînca. În timp ce mănîncă, atenţia copilului nu trebuie perturbată de televizorul deschis la desene animate şi nici de tot felul de jucării. Acestea nu fac decît să îi creeze o altă preocupare, iar copilul să-şi piardă pofta de mîncare.  

Curiozitatea îl împinge pe copil în bucătărie şi cînd mama pregăteşte mîncarea. Accesul nu trebuie să-i fie interzis, dar asta înseamnă un plus de atenţie din partea mamei. Pentru că bucătăria este locul unde se află lichide fierbinţi, foc de la aragaz, cuţite, foarfece. Pentru a evita accidentele este bine să îi amenajaţi copilului un colţişor de joacă unde "va putea găti". Îi va plăcea să se joace, va înţelege modul de preparare a hranei şi va mînca mai cu poftă.  

Din toate cîte puţin

Una dintre dilemele mămicilor este dacă, în momentul în care copilul stă la masă cu părinţii, este pregătit să mănînce la fel ca şi ei. Răspunsul medicului este "da, cu condiţia ca părinţii să mănînce sănătos". La un an şi jumătate-doi ani, copilul este în măsură să mănînce o mare varietate de alimente. "Acum nu mai există nici un motiv să gătiţi special pentru el, evident cu condiţia ca mîncarea să fie corespunzătoare. Copilul învaţă şi are dreptul de a învăţa să mănînce de toate", atrage atenţia dr Nicoleta Bobe.   

La rîndul lor, părinţii au datoria de a-i explica micuţului ce este sănătos şi ce nu este sănătos. Desigur că poate avea alimente favorite şi alimente pe care le refuză. Important este ca mama să nu insiste nici asupra preferinţei, nici asupra refuzului. Gustul copilului se formează în timp, cu multă răbdare şi tact din partea mamei. De exemplu, un aliment refuzat va fi lăsat deoparte un timp, după care i se propune din nou copilului, dar sub altă formă. Cel mic nu trebuie forţat şi traumatizat cu mîncarea. Părinţii este bine să mănînce şi ei alimentul respectiv şi să-i explice copilului ce este, cum este… Cu ajutorul exemplului personal şi cu multă dragoste, copilul va învăţa.  

Pe parcursul întregii copilării este important să învăţăm prichindelul să mănînce legume şi fructe proaspete. Iar, pentru aceasta, părinţii trebuie să se educe ei înşişi spre a adopta aceste obiceiuri alimentare sănătoase. În opinia medicului Nicoleta Bobe, un copil învaţă mai mult din ceea ce vede decît din ceea ce i se spune. Părinţii sînt un exemplu pentru copii, iar adulţii trebuie să conştientizeze şi să analizeze corectitudinea dietei practicate în familie. Dacă în familie se consumă fructe, şi copilul va consuma fructe. De asemenea, prietenii de familie, bunicii care vin în vizită trebuie să ştie că este mai benefic pentru copil să primească o pungă cu fructe decît una cu dulciuri.


SFAT. Pentru copii contează foarte mult aspectul mîn­cării. De aceea, părinţii trebuie să se folo­seas­că de acest lu­cru şi să le cap­teze atenţia co­piilor prin diver­se trucuri. Mîn­carea poate fi aranjată frumos pe o farfurie co­lorată sau, pe una pe care să se fie desenat u­nul dintre eroii săi preferaţi. Co­piilor le plac jocurile, de aceea, ca să îi cuceriţi cu fruc­te şi legume, mergeţi împreună la cum­pă­rături. Propu­neţi-i să recu­noască fructele şi legumele care trebuie cumpărate şi alcătuiţi o povestioară pentru fiecare. Le va îndrăgi mai uşor în felul acesta decît repetîndu-i întruna cît sînt de sănătoase.


HIDRATARE. Un obicei benefic pentru sănătate este acela de a învăţa copiii să bea lichide, în special apă. Gustul băuturilor răcoritoare trebuie evitat în copilărie. Copilului i se va oferi apă plată între mese de cel puţin două-trei ori. Cînd copilul este însetat are buzele uscate şi limba lipicioasă. Atît pentru copiii începînd de la 3-4 ani, cît şi pentru adulţi este indicat să bea cel puţin doi litri de lichide pe zi, recomandă medicul Nicoleta Bobe.  

DE EVITAT. Copilul trebuie să vadă cît mai puţine dulciuri concentrate şi alimente procesate în jurul lui. Un copil care mănîncă multe legume şi fructe în primele 18 luni de viaţă, instinctiv va prefera aceste alimente în locul dulciurilor. De asemenea, se va evita consumul alimentelor prăjite sau foarte grase (mezeluri, hamburgeri, cartofi prăjiţi, maioneze), care favorizează apariţia obezităţii de la vîrste mici.