Pielea sensibilă a bebeluşilor

În primele săptămâni de viaţă, pielea nou-născutului este deosebit de sensibilă. Pentru că stratul superficial al pielii – care constituie o adevărată barieră de protecţie – este mai subţire în această perioadă.

În primele săptămâni de viaţă, pielea nou-născutului este deosebit de sensibilă. Pentru că stratul superficial al pielii – care constituie o adevărată barieră de protecţie – este mai subţire în această perioadă. Totodată, glandele sudoripare şi sebacee nu sunt complet dezvoltate, ceea ce are drept consecinţă uscăciunea pielii. Astfel se explică de ce nou-născuţilor şi sugarilor li se descuamează sau, cum spun părinţii, li se cojeşte frecvent pielea. Descuamarea pielii nu este însă o boală, ci o etapă normală. Igiena este foarte importantă în această perioadă, pentru că zonele care se descuamează pot deveni porţi de intrare pentru microbi. Pentru a preveni infecţiile, după baia zilnică se va evita excesul de creme, ci se va aplica doar un strat subţire de ulei pentru bebeluşi. 

În primul an de viaţă, o altă problemă frecventă a pielii este dermatita atopică. Unul din cinci bebeluşi suferă de dermatită atopică. Iar tendinţa actuală este de înmulţire a cazurilor. Există însă şi o veste bună: majoritatea copiilor scapă de această afecţiune a pielii pe măsură ce cresc. Ce este dermatita atopică ne explică doctor Adriana Diaconeasa, medic specialist dermatolog la Ambulatoriul Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii “Grigore Alexandrescu”. Dermatită înseamnă inflamaţia pielii, iar atopia reprezintă predispoziţia genetică crescută de a dezvolta afecţiuni alergice.

Simptome şi factori de risc

Spre deosebire de descuamare, dermatita este chinuitoare pentru bebeluş. Ea se manifestă prin pete roşii (eczeme), mâncărime, băşicuţe şi cruste. Primele semne apar de obicei la vârsta de 2-6 luni. Leziunile se dezvoltă mai ales la nivelul capului, gâtului şi feţei, iar când copilul începe să meargă, se extind şi la articulaţii: genunchi, glezne, coate, palme. Sugarul se scarpină des, mai ales noaptea, plânge şi este agitat din cauza senzaţiilor de usturime şi mâncărime. Vara, eczemele se pot ameliora, agravându-se în sezonul rece. În majoritatea cazurilor, simptomatologia dispare spontan după pubertate.

Dermatita atopică rămâne încă o boală învăluită în mister. Dermatologii nu pot preciza cu certitudine cauzele acesteia. Ea este pusă pe seama mai multor factori de risc: ereditatea, poluarea, stresul, agitaţia, unele alimente, polenul, praful, acarienii, igiena excesivă, săpunurile agresive, îmbrăcămintea sintetică. Cert este că micuţii care au avut dermatită atopică sunt predispuşi la dezvoltarea unor alergii precum alergia la polen (polinoza), astmul alergic, alergia la unele alimente (lapte, ouă, grâu, peşte, nuci, alune etc.).

Tratament. Dermatita atopică nu poate fi vindecată, însă poate fi ţinută sub control cu ajutorul unui tratament simptomatic, asociat cu eliminarea factorilor implicaţi în apariţia eczemelor. Pentru combaterea uscăciunii cutanate, medicul dermatolog recomandă aplicarea unor unguente pe bază de substanţe grase. În cazul în care leziunile se infectează, vizita la medic nu trebuie amânată. În nici un caz nu vor fi aplicate unguente cu antibiotice sau alte soluţii fără indicaţia medicului.