Vreau sa fiu liber!

Copiii romani sunt crescuti si educati intr-o "conserva culturala". "Tara noastra este un spatiu in care schemele sociale si interzicerea spontaneitatii si creativitatii la copii sunt forme curente de educatie. Momentan avem o formare bazata pe acumulari cantitative – cat mai multe limbi straine, cat mai multe probleme de matematica rezolvate, si nu pe dezvoltarea unei persoane autentice, cu emotiile sale, creative, orientate spre reusita sociala." Aceasta este parerea psihologului Alexandru Antonescu de la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie, care doreste sa atraga atentia asupra consecintelor pe care le poate avea limitarea spontaneitatii si creativitatii la copil.

Lasa-l sa descopere lumea!

Psihologul incurajeaza parintii, educatorii, profesorii sa ia in considerare tot mai mult spontaneitatea. Aceasta este o stare naturala de manifestare a copilului si este esentiala in dezvoltarea creativitatii. Copilul caruia i se interzice spontaneitatea va deveni un adult stereotip, fara capacitate de adaptare si integrare in social. Un copil care nu descopera lumea in mod natural ajunge mai tarziu sa dezvolte probleme care il aduc in cabinetul de psihoterapie. Daca in scoala, in familie s-ar tine cont de spontaneitatea cu care se nasc copiii, este posibil ca multi dintre adulti sa nu manifeste anxietate, atacuri de panica, depresie. Psihologul Alexandru Antonescu a descoperit cu stupoare ca exista copii care au aflat foarte tarziu ce este o vaca. "In schimb, stiau foarte bine sa manuiasca un calculator. Acesti copii sunt robotei plini de cunostinte, care nu au contact cu naturalul." Cum putem da viata spontaneitatii? Joaca neingradita in aer liber, in parcuri, in natura este un prim pas. "Jocul in natura cu alti copii sau cu adultii este principala modalitate prin care copilul cunoaste lumea inconjuratoare, isi dezvolta capacitatea de a intelege si de a invata", spune psihologul Alexandru Antonescu. De exemplu, un copil intelege mult mai usor ca iarba il murdareste daca alearga in ciorapi albi pe o pajiste decat daca i se explica faptul ca un fir de iarba contine clorofila, o substanta verde ce ii poate lasa urme verzi in palma.

Pictura cu degetul

Copilul trebuie lasat sa experimenteze. Daca el interactioneaza spontan cu un obiect, chiar daca se loveste, asta inseamna o experienta din care invata mai bine decat daca i se explica pericolul respectiv. Conform psihologiei de actiune, orice experienta duce la constituirea unui adult, pentru ca toata viata este de fapt un sir de experiente.

Este foarte bine ca la scoala copiii sa aiba experiente "vii". Si asta chiar daca implica murdarirea cu lipici, culori. Ei trebuie sa fie lasati sa picteze cu degetul. Culorile produc o senzatie vizuala. Or, tendinta senzatiei este de a se generaliza la nivelul tuturor simturilor – olfactive, auditive, tactile, gustative. Este benefic sa puna degetul in culoare, sa o atinga, nu numai sa o vizualizeze. Sa puna culoarea pe hartie si sa realizeze ca, de la gros la subtire, culoarea se schimba. De asemenea, pentru dezvoltarea spontaneitatii si creativitatii sunt recomandate taberele de vara. Organizate intr-o maniera foarte activa, taberele pot reface legatura cu mediul natural, care de multe ori se pierde in cazul copiilor de la orase. Se pot organiza jocuri de rol, cursuri de limbi straine interactive, in care copiii canta, se joaca in aer liber.

SFATUL PSIHOLOGULUI

Psihologul Alexandru Antonescu ii indeamna pe parinti sa incurajeze spontaneitatea copiilor lasandu-i sa se joace in aer liber. Ei pot face programe de week-end impreuna cu copiii. Este bine sa se integreze in jocul micutilor, sa mearga impreuna cu rolele, pe bicicleta. Este important ca adultul sa accepte regulile de joc ale copilului, nu sa-l forteze sa intre in lumea celor mari.

PROTECTIE. Evident, copilul trebuie sa fie supravegheat de catre adult. El trebuie sa stie ca exista un timp si pentru citit, si pentru calculator, si pentru iesit in parc etc. Este important sa se evite interdictiile, dar nici hiperprotectia paternala nu este benefica. Studiile arata ca foarte multi adulti cu probleme afective s-au confruntat fie cu lipsa protectiei, fie cu hiperprotectie. "Daca un prieten de joaca ii ia jucaria copilului tau, nu trebuie sa intervii imediat. Lasa-i sa se descurce singuri. Copiii gasesc intotdeauna o solutie. Poate parea banal, dar mai tarziu acestea sunt schemele adultului care poate lucra in echipa." Protectia excesiva este expresia temerilor parintilor, si nicidecum nu exprima ceea ce simt copiii, apreciaza Alexandru Antonescu. "Putem sa lasam un copil sa descopere natura. Mai tarziu va proceda similar cu lumea din jurul sau." VIATA LA TARA. Copiii care traiesc in mediul rural au mult mai multe ocazii de a avea experiente concrete, care ii ajuta sa-si dezvolte spontaneitatea si creativitatea. Datorita posibilitatilor de a se juca in natura, copiii din mediul rural sunt mai spontani si mai creativi decat semenii lor de la oras, a caror activitate preferata tinde sa devina calculatorul. Nu este rau daca un copil stie sa utilizeze calculatorul, dar este benefic daca merge vara 2-3 luni in tabara sau la tara, la bunici. Joaca impreuna cu alti copii dezvolta comunicarea, altruismul, spiritul de colaborare. AVERTISMENTE. Copiii carora li se interzice spontaneitatea, creativitatea, contactul cu natura nu vor sti cum sa reactioneze cand se vor afla in situatii pe care nu le-au mai intalnit sau cand nu va exista cineva langa ei sa le spuna ce sa faca. Aici este vorba despre teama si nesiguranta copilului ce nu beneficiaza de acordul parintilor in exprimarea libera a energiei de care dispun in mod nativ. Tulburarile afective de la maturitate scot la suprafata copilul cu restrictiile, schemele si sabloanele lui, toate impuse de parinti pe perioada copilariei. De exemplu, daca micutul isi exprima aplecarea spre desen pictand in palma nu inseamna ca trebuie pedepsit pentru ca s-a murdarit. Nici nu trebuie asezat regulamentar la masa, cu o foaie alba in fata, si solicitat sa deseneze doar intr-un anumit spatiu pentru ca asa este corespunzator.