Menta (Mentha piperita) are multiple virtuti terapetutice. Frunzele uscate sau proaspete contin principii active valoroase, in special uleiul volatil.
Dintre compusii stabili, nevolatili se remarca: acizii fenolici, taninurile, derivati flavonici, carotenoide, enzime, minerale si oligoelemente (calciu, magneziu, sodiu, potasiu, fier, zinc, cupru etc.).Infuzia de menta are proprietati stomahice-aperitive, antidiareice, usor sedative, antipruriginoase si antiseptice.
Extractele industriale din menta obtinute in conditii riguros controlate, cu continut standardizat de substante active, au o activitate terapeutica nuantata in functie de tipul extractului.
Indicatiile principale in fitoterapie vizeaza mai ales sfera digestiva, in cazuri de anorexie, colici, diaree, halitoza, aerofagie. Menta are calitati sedative pentru stari de palpitatii si calitati tonice pentru starile de oboseala, epuizare. In uzul extern este indicata in sinuzite si bronsite.
Local, menta actioneaza ca anestezic si analgezic (prin mentol), fiind indicata in tratarea aftelor si iritatiilor cavitatii bucale. Uleiul volatil de menta are proprietati antimicrobiene cu spectru larg. De asemenea, este activ asupra multor specii microbiene, printre care bacilul tuberculozei, stafilococi etc. Se poate administra copiilor numai dupa ce au implinit trei ani si doar cu respectarea prescriptiilor medicale.
Planta ritualului
Menta, izma buna sau izma
de gradina, este o planta
perena de cultura, inalta de
50-120 cm, cu miros caracteristic.
Era cultivata in
urma cu 3.000 de ani in
Egiptul Antic, fiind intrebuintata la prepararea mirodeniilor
si parfumurilor ritualice,
liturgice in temple. In
mitologia greaca, "mintha"
era prezentata ca zeita
care l-a sedus pe Pluton,
folosindu-se de calitatile
revigorante si afrodiziace
ale acestei plante. Si astfel,
Pluton a gustat din
pacatul infidelitatii. La
romani, zeita Mentha simboliza
ratiunea.
( DR. STEFAN MANEA
)