
Dar să revenim la zicerea cu căciula, ea spune ceva despre modul nostru de a fi. Iată această situație ingrată a președintelui Iohannis. Două mandate comode în care a fost mai degrabă abstras din societate, nici nu se prea știe ce a făcut afară de aroganțele cu avioane de lux și struțo-cămila politică PSD – PNL.
Dar și aici e un dubiu, dacă el a moșit-o sau doar a acceptat-o în numele aceleiași comodități. Și iată că președintele iese din hibernare când nimeni nu se mai aștepta.
Și o face în mod decisiv : blochează ascensiunea lui Călin Georgescu, candidatul izolaționiștilor, al ceaușiștilor întârziați, nostalgicilor legionari, etc.. El a împins informările serviciilor, via CSAT la Curtea Constituțională : Și CCR s-a conformat.
Așa cum știm din înțelepciunea populară ”Nu există sat fără câini”.
Democrații au răsuflat ușurați. În răgazul câștigat partidele clasice se regrupează, caută candidați. Jocul se resetează. Mai e o nădejde.
Ei bine acum toată lumea cere în cor să plece Iohannis. Inclusiv beneficiarii gestului său, mari oameni politici, mari caractere.
Iohannis va ieși din istorie luând cu el tot pasivul și oprobiul. Până și Nicușor Dan îl acuză că ”n-a prevenit favorizarea lui Călin Georgescu.” După război mulți viteji se-arată”...

Președintele e huiduit copios în piețe, deposedat de vila promisă de guvern, amenințat cu suspendarea în Parlament, doar câteva voturi mai lipsesc. Așa, și?!
La cota sa minusculă de încredere Iohannis va pierde referendumul dar procedura se va închide cam în buza alegerilor.
Ce-am câștigat? Deja el e dispărut de-acum...
Alt erou al timpului nostru e ministrul mediului, Mircea Fechet. El tocmai a descoperit ce putredă e o regie din subordine, ce supradimensionată, ce păguboasă e ROMSILVA! Jumătate din sucursale sunt în faliment, merg pe pierdere.
Sufocat de indignare ministrul ne vorbește despre salariile celor 99 de directori, în frunte cu directorul general care are 5000 € pe lună, dublu față de președinte sau premier.
Ce să mai vorbim de sporul de stres pe care îl ia si-un bucătar.
14 000 mc de lemn s-au furat încă din primul său mandat și tot atunci s-au dat scandaloase prime de pensionare : știe el un ștab care a luat o primă de 443000 lei brut. Apoi s-a angajat tot acolo.
Unde a fost până acum acest campion al dreptății sociale? Tot la minister. Doar că alta era linia...
Un alt exemplu grăitor de ipocrizie este cazul Ralucăi Turcan, fost ministru al culturii. Pe nimeni nu mai indignează demult subfinanțarea cronică a acestui domeniu. Anul acesta va fi chiar mai rău, bugetul și așa ”cumpătat” va fi iarăși ciuntit, este noua filosofie. Turcan a fost însă denunțată penal, acuzată că a scos ilegal din țară tezaurul furat în Olanda. I se reproșează că n-a promovat o hotărâre de guvern și aurul dacic a plecat așa, nebăgat în seamă.
Oare hoții s-ar fi împiedicat într-o hârtie? Totuși poliția olandeză a prins hoții în timp record și fără H.G.
Să ne înțelegem : Raluca Turcan a fost neavenită la Cultură. N-a însemnat niciodată nimic în cultura română, nici măcar n-a fost în stare să vorbească despre ea. Liberalii au numit-o acolo ca să aibă și ei faliții lor.
Dar că n-a existat un singur paznic la muzeul DRENTS nu cred că i se poate imputa. Faptul că ea se apără spunând că asemenea furturi s-au mai întâmplat în Europa arată doar nivelul ei de înțelegere.
Și calitatea numirilor la noi...