Apa de gură

Periajul dentar îndepărtează placa bacteriană depusă pe suprafeţele accesibile, dar nu şi din zonele interdentare. Pentru igienizarea acestor zone se folosesc mijloace secundare, ajutătoare, cum sunt: firul (aţa) dentar, periuţe interdentare, stimulatoare gingivale, duşuri bucale, ape de gură.

Medic stomatolog Laura Maria Duna
Clinica Stomatologică
3D Dental
Telefoane: 021 321 6025
    0722 200 518

Compoziţie
În general, apele de gură conţin un ingredient activ antimicrobian cum ar fi clorhexidina, triclosan, timol, sangunaria, eucaliptol, fluoruri, extracte vegetale etc., un agent aromatizant, un astringent, în general clorură de zinc, alcool pentru a mări acţiunea antibacteriană şi, bineînţeles, apă. Unele ape de gură nu conţin alcool, în altele alcoolul este prezent în concentraţii diferite, între 28% şi 26%.     

Apele de gură pot fi folosite în scop cosmetic, în scop terapeutic. Dar sunt şi ape de gură care au atât efect cosmetic, cât şi terapeutic. Cele folosite în scop cosmetic acţionează asupra respiraţiei urât mirositoare. Dar mare atenţie, combaterea cu ajutorul apei de gură a respiraţiei urât mirositoare nu este o soluţie, deoarece este un semn de boală parodontală sau de procese carioase, ce necesită tratament de specialitate. Totuşi, apele de gură cu efect cosmetic contribuie la diminuarea activităţii bacteriene.

Efect terapeutic
Cele terapeutice conţin un ingredient mai activ şi/sau într-o concentraţie mai mare, care protejează şi tratează cavitatea bucală sensibilă din cauza unei afecţiuni parodontale. Oferta de astfel de produse este foarte variată, ceea ce face alegerea extrem de dificilă. Marea varietate de astfel de produse duce la o alegere dificilă. De aceea, înainte de a cumpăra o apă de gură, este indicat să ne adresăm medicului dentist şi să respectăm indicaţiile acestuia. Apele de gură au avantajul că îmbunătăţesc sănătatea gingiei, acţionează asupra bacteriilor din cavitatea bucală, induc o respiraţie proaspătă şi previn caria dentară (mai ales cele care conţin fluor).

Ce trebuie să mai ştim
Trebuie să ştim că apa de gură poate produce o uşoară senzaţie de arsură a mucoaselor (din cauza alcoolului), iar în timp, dacă este ingerată, poate provoca ulcer gastric sau intoxicaţii. De aceea, este contraindicată copiilor fără supraveghere adultă. Folosirea îndelungată, în unele cazuri, poate duce la rezistenţa bacteriană, apa de gură nemaiavând efect sau distrugând flora bacteriană saprofită.    

Apa de gură este folosită după periajul dentar şi după folosirea aţei dentare. Pentru ca apa de gură să fie eficientă, periajul trebuie făcut corect, iar suprafaţa dentară să nu prezinte resturi alimentare sau placă bacteriană vizibilă. De aceea, se foloseşte şi aţa dentară pentru locurile în care periuţa nu poate pătrunde.

Se măsoară cantitatea de apă de gură recomandată şi se clăteşte din abundenţă prin contracţii musculare ale obrajilor şi buzelor (nu prin înclinarea capului). Astfel, apa de gură trebuie să traverseze energic spaţiile interdentare. Timpul recomandat este, în general, de 30 de secunde, dar nu este standard. După igienizarea cavităţii bucale cu apă de gură, nu se clăteşte cu apă sau cu alte substanţe, nu se mănâncă, nu se fumează 30 de minute.  

Dacă nu se respectă aceste reguli, efectul apei de gură este diminuat.

Mirosul neplăcut, cariile şi parodontopatiile sunt consecinţa prezenţei în cavitatea bucală a numeroşi microbi, care îşi unesc forţele şi formează placa bacteriană. Neîndepărtată la timp, această peliculă aderentă de dinte şi de gingie se încarcă cu substanţe minerale din salivă şi se transformă în tartru, facilitând apariţia cariei dentare.

PLACĂ BACTERIANĂ. Apele de gură au acţiune antiseptică, astringentă, antiinflamatoare şi aromatizantă. Ele participă eficient la îndepărtarea plăcii bacteriene care determină apariţia cariilor, gingivitelor şi a respiraţiei urât mirositoare.

MEDICINA CHINEZĂ. Prima referire la noţiunea de clătire cu apă de gură a fost în medicina chineză, (2700 I.Hr.), pentru tratarea gingivitelor. De-a lungul timpului, compoziţia apei de gură, dar şi interesul pentru utilizarea ei s-au modificat considerabil, până când a devenit indispensabilă pentru omul modern. În 1960, în Danemarca, profesorul Harald Loe a demonstrat că o componentă specială a apei de gură poate inhiba depunerea plăcii bacteriene. Această componentă era clorhexidina. Într-adevăr, clorhexidina este foarte eficientă, fiind antisepticul de elecţie, folosit împotriva plăcii bacterine datorată menţinerii prelungite pe suprafaţa dentară, acţiunea ei exercitându-se între 7 şi 12 ore.

ADJUVANT. Nu există nici o substanţă chimică în stare să dizolve tartrul, aşa cum şi-ar dori unii oameni. De aceea, trebuie să acţionăm din timp, încă din stadiul în care placa bacteriană este "tânără", şi să o îndepărtăm printr-un periaj corect. Numai un periaj corect şi folosirea aţei dentare pot îndepărta placa bacteriană, apa de gură fiind un adjuvant important, cu condiţia de a fi respectate indicaţiile medicului. De asemenea, pentru o bună igienă orală, sunt importante stilul de viaţă, o alimentaţie echilibrată, fără gustări între mese, dar şi cu vizite periodice la medic pentru examinare şi igienizare profesională.Ă