Când bebeluşul se lasă aşteptat

Pe măsură ce se aproapie data naşterii, viitoarea mămică devine tot mai nerăbdătoare. Pentru că abia aşteaptă momentul în care îşi va lua pentru prima dată bebeluşul în braţe, pentru că se simte obosită, picioarele îi sunt umflate, iar durerile de spate devin insuportabile. Din păcate, aşteptarea aceasta se prelungeşte uneori, iar nerăbdarea se transformă în îngrijorare. Vorbim despre acele situaţii, nu foarte frecvente, în care naşterea se lasă aşteptată.

Sarcinile care trec de săptămâna a 40-a se numesc postmature, depăşite cronologic sau suprapurtate. "Durata normală a unei sarcini este în mod standard de 40 de săptămâni (280 de zile de absenţă a menstruaţiei). Sarcinile care ajung la 41 de săptămâni nu constituie o problemă medicală. Vorbim de sarcină depăşită cronologic în situaţia în care ea ajunge în săptămâna a 42-a", explică doctorul Alexandru Filipescu, medic primar obstetrician în cadrul Spitalului Universitar de Urgenţă "Elias".

DATARE INEXACTĂ
Depăşirea termenului de 40 de săptămâni este deseori rezultatul unui calcul inexact al datei naşterii. Şi aceasta nu din cauza medicului, ci pentru că unele gravide fac târziu prima ecografie de sarcină. "Cu cât această primă ecografie se efectuează mai devreme, cu atât data naşterii va putea fi calculată mai exact, în funcţie de dimensiunea sacului gestaţional, de lungimea embrionului şi de alţi parametri", precizează doctorul Alexandru Filipescu. Dacă gravida nu face primele ecografii, vârsta sarcinii nu va mai fi la fel de uşor de apreciat, iar data naşterii este aproximativă, cu plus-minus câteva zile sau chiar săptămâni.

FACTORI DE RISC
Durata de 40 de săptămâni a sarcinii este standard doar pentru gravidele care au un ciclu menstrual regulat. În cazul femeilor cu un ciclu menstrual mai lung de 28 de zile este foarte probabil ca sarcina să aibă o durată mai mare de 40 de săptămâni, dar fără ca aceasta să fie considerată o problemă medicală.

La risc de sarcină postmatură sunt femeile aflate la primul copil, cele care au mai avut această problemă la o sarcină anterioară sau cele care suferă de diabet gestaţional. "Macrosomia fetală (bebeluş care depăşeşte gretuatea de 4.000 de grame la naştere) este un factor predispozant pentru sarcina depăşită cronologic. 63% dintre bebeluşii macrosomi vin pe lume după săptămâna 42, potrivit statisticilor", spune specialistul.

FĂTUL, ÎN SUFERINŢĂ
La orice sarcină, după o anumită vârstă gestaţională, cantitatea de lichid amniotic din cavitatea amniotică scade treptat în mod fiziologic. Placenta, la rândul ei, îmbătrâneşte pe măsură ce sarcina avansează şi nu mai realizează la fel de eficient schimbul de nutrienţi şi oxigen. În consecinţă, fătul nu mai creşte aşa cum ar trebui. Ca urmare a deshidratării, el scade în greutate, poate suferi un retard de creştere intrauterină şi, privat de oxigen şi substanţe nutritive, poate deceda în uter. "Palmele şi tălpile bebeluşului postmatur sunt încreţite, pielea se descuamează, are culoarea galben-verzuie (este impregnată cu meconiu, din cauza expunerii prelungite la acesta), unghiile şi părul sunt mai lungi decât cele ale unui copil născut la termen şi poate apărea hipoglicemia. La naştere, există riscul ca bebeluşul să aspire meconiu, ceea ce poate duce la sufocarea acestuia", potrivit doctorului Alexandru Filipescu.

NAŞTEREA
Pe măsură ce se apropie naşterea, circumferinţa abdominală a gravidelor scade (ca urmare a diminuării cantităţii de lichid amniotic), iar burtica "coboară". Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul gravidelor cu sarcină postmatură, numai că ele nu resimt acea presiune din regiunea suprapubiană ce apare de obicei înainte de naşterea la termen. Începând cu săptămâna a 41-a de sarcină se impune monitorizarea, care presupune ecografii şi teste pentru analiza ritmului cardiac al fătului. Dacă aceste evaluări nu semnalează probleme de sănătate, medicii preferă în general o atitudine expectativă. Însă aşteptarea aceasta nu trebuie să depăşească săptămâna a 42-a de sarcină, pentru a preveni complicaţiile severe ale sarcinii postmature. Sub control medical, se induc contracţiile uterine, care declanşează travaliul, însă, în cazul în care se constată o suferinţă fetală, este indicată cezariana de urgenţă.

CEZARIANĂ
Bebeluşul postmatur trebuie să vină pe lume prin cezariană când are probleme de sănătate (retard de creştere intrauterină, ritm cardiac mai mic decât normal o perioadă mai îndelungată) sau când s-au rupt membranele şi colul uterin este dur sau nu se deschide. Naşterea prin cezariană este cea mai sănătoasă opţiune şi în cazul în care fătul are o greutate mare şi nu poate trece prin canalul naşterii.

STATISTICĂ
Aproximativ 10% dintre sarcini depăşesc 40 de săptămâni, dar numai 7,5% ajung în săptămâna a 42-a. Specialiştii estimează că 5% dintre aceste sarcini nu sunt de fapt postmature, ci au fost datate inexact. Prin urmare, incidenţa sarcinii depăşite cronologic ajunge la aproximativ 2,5%. Dar nici acest procent nu ar fi chiar cel real, potrivit statisticilor. Astfel, s-a calculat că incidenţa sarcinii postmature la gravidele luate în evidenţa medicilor mai devreme de 12 săptămâni ajunge la numai 1,1%.

Sfatul medicului
Aşteptarea naşterii le determină pe unele gravide să apeleze la diverse produse şi proceduri despre care au auzit că pot declanşa travaliul: plante medicinale, masajul sânilor etc. "Aceste metode sunt ineficiente, iar unele dintre ele sunt total contraindicate, fiindcă pun în pericol viaţa gravidei şi a fătului. Opţiunile medicale sunt întotdeauna cele mai sigure", atrage atenţia dr Alexandru Filipescu, medic primar obstetrician în cadrul Spitalului Universitar de Urgenţă "Elias".