Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sînt gravide care nu-şi pot aduce copilul pe lume pe cale naturală. O complicaţie numită placenta praevia le împiedică să aibă o naştere normală, fiind obligate să recurgă la cezariană. Dr Gabriel Lemnete, medic primar obstetrică-ginecologie la Spitalul Clinic "Polizu", spune că placenta praevia reprezintă o anomalie de implantare şi dezvoltare a placentei, care se formează prea jos în cavitatea uterină. Există trei tipuri de placenta praevia: totală (placenta acoperă complet orificiul intern al colului uterin), parţială şi marginală (placenta intră în contact doar pe alocuri cu colul uterin). Placenta praevia totală şi cea parţială fac imposibilă naşterea pe cale naturală, deoarece copilul nu poate fi expulzat prin placentă. În schimb, placenta praevia marginală permite doar printr-o supraveghere specială naşterea normală. "Oricum, această patologie, alături de dezlipirea placentei, reprezintă un incident major în timpul sarcinii", semnalează dr Gabriel Lemnete.
Sînt gravide care nu-şi pot aduce copilul pe lume pe cale naturală. O complicaţie numită placenta praevia le împiedică să aibă o naştere normală, fiind obligate să recurgă la cezariană. Dr Gabriel Lemnete, medic primar obstetrică-ginecologie la Spitalul Clinic "Polizu", spune că placenta praevia reprezintă o anomalie de implantare şi dezvoltare a placentei, care se formează prea jos în cavitatea uterină. Există trei tipuri de placenta praevia: totală (placenta acoperă complet orificiul intern al colului uterin), parţială şi marginală (placenta intră în contact doar pe alocuri cu colul uterin). Placenta praevia totală şi cea parţială fac imposibilă naşterea pe cale naturală, deoarece copilul nu poate fi expulzat prin placentă. În schimb, placenta praevia marginală permite doar printr-o supraveghere specială naşterea normală. "Oricum, această patologie, alături de dezlipirea placentei, reprezintă un incident major în timpul sarcinii", semnalează dr Gabriel Lemnete.
Sîngerări şi contracţii
Placenta praevia poate antrena contracţii uterine şi sîngerări mai mult sau mai puţin abundente în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină. În acest caz, sîngele este de culoare roşu intens, spre deosebire de hemoragia din dezlipirea placentei, cînd sîngele este negricios.Din ce cauză apare placenta praevia? "Cea mai frecventă cauză o reprezintă uterul cicatricial prezent la femeile care au născut prin cezariană sau la cele care au suferit o operaţie de îndepărtare a unui fibrom uterin. Totodată, femeile peste 35 de ani cu sarcini multiple riscă anomalii în dezvoltarea placentei. Iar studii recente au arătat că şi fumatul reprezintă un factor de risc", explică dr Lemnete.
Placenta începe să se formeze din a 11-a săptămînă de sarcină, însă diagnosticul de placenta praevia se poate stabili doar după 20 de săptămîni de sarcină, cu ajutorul ecografiei. Aproximativ 5% dintre sarcini sînt depistate cu această patologie. În unele cazuri, placenta se retrage spontan, eliberînd orificiul colului uterin în cursul celui de-al treilea trimestru de sarcină. Totuşi, cînd placenta rămîne inserată în partea de jos a uterului, medicul recomandă odihna şi evitarea efortului fizic, astfel încît să se prevină hemoragiile şi naşterea prematură. În 20% dintre cazuri este necesar şi tratament medicamentos. Naşterea prin cezariană, impusă în cazul gravidelor cu placenta praevia totală sau parţială, este declanşată cu trei săptămîni înainte de termen.
DEFINIŢIE. Termenul de placenta praevia provine din latină şi înseamnă "în faţă". Cu alte cuvinte, placenta precede copilul, aflîndu-se între acesta şi colul uterin prin care urmează să fie expulzat fătul. Placenta este organul prin care se efectuează schimburile dintre mamă şi făt, fiind expulzată după naştere.
PROGRES. În urmă cu 100 de ani, 30% dintre cazurile de mortalitate maternă erau provocate de placenta praevia. În prezent, în ţările dezvoltate nu se mai raportează decese cauzate de această complicaţie. Perfecţionarea tehnicilor ecografice facilitează diagnosticul şi instituirea la timp a măsurilor terapeutice.
