Conf. dr Monica Pop:: "Pot să fiu profesor universitar"

UMF Carol Davila ● Alegerea rectorului ,si a prorectorilor
Conf. dr Monica Pop, directorul Spitalului de Urgenţe Oftalmologice, admite că dosarele de promovare la grade didactice superioare a unor medici apar în presă "uneori prin corupţie". De asemenea, susţine că deţine toate datele pentru a fi promovată profesor universitar.

UMF Carol Davila ● Alegerea rectorului ,si a prorectorilor
Conf. dr Monica Pop, directorul Spitalului de Urgenţe Oftalmologice, admite că dosarele de promovare la grade didactice superioare a unor medici apar în presă "uneori prin corupţie". De asemenea, susţine că deţine toate datele pentru a fi promovată profesor universitar.

• Jurnalul Naţional: Aţi fost mereu o răsfăţată a presei şi dintr-o dată a apărut într-un ziar un articol referitor la revista în care aţi publicat câteva articole pentru promovarea la gradul didactic de profesor universitar. De ce acum?

Conf. dr Monica Pop: Eu, cu spiritul meu critic, am deranjat, după cum ştiţi, multe persoane. Vă puteţi uşor da seama că totul se leagă de perioada aceasta "fierbinte" a alegerilor în Universitate. De altfel, mi se pare foarte puţin elegant ca un ziarist să atace un om pe care nici măcar nu-l cunoaşte, chiar în timpul unui concurs în care mai participă alte peste 100 de cadre didactice. Eu sunt în învăţământul medical universitar bucureştean de peste 25 de ani şi am trecut prin toate etapele: asistent, şef de lucrări, conferenţiar, îndeplinind (şi uneori depăşind cu mult) perioadele de vechime necesare promovării de la un grad didactic la altul fără nici măcar o singură derogare. Mi-am ţinut întotdeauna, oricât de ocupată am fost cu altele, grupele de studenţi şi cursurile conform normei didactice. Fără falsă modestie, la vârsta mea, după tot ce cred că am făcut pentru oftalmologia românească şi pentru studenţii şi rezidenţii din această specialitate, consider că pot să îmi permit să acced la această funcţie didactică. Am scris manuale, ghiduri, capitole în cărţi, articole care zic eu că sunt utile în oftalmologie.

• Rezulta din acest ziar că există o problemă cu revista în care aţi publicat articolele ISI. Ce argumente aveţi?

Am publicat 3 articole într-o revistă indexată ISI (erau necesare 2), cunoscută ca atare. De altfel, în discuţia cu ziaristul respectiv, i-am relatat că într-una dintre şedinţele Consiliului Profesoral de la Facultatea de Medicină însuşi fostul rector, domnul academician profesor dr Laurenţiu Popescu, preşedintele Academiei de Ştiinţe Medicale şi al secţiunii de Medicină a Academiei, a afirmat că, spre surprinderea sa, revista aceasta este ISI. Această discuţie există în stenograma şedinţei.

• Care este, după părerea dumneavoastră, criteriul esenţial pe care un medic trebuie să îl îndeplinească pentru a fi şi cadru didactic?

Esenţial în cazul acesta ar fi ca medicul să aibă talentul de a explica pe înţelesul studenţilor şi al rezidenţilor cunoştinţele dobândite în specialitatea respectivă. Eu mai am şi acum câteva cursuri de când eram studentă, cursuri ale unor profesori la care amfiteatrul era întotdeauna arhiplin. Participau uneori chiar şi studenţi de la alte facultăţi. Ştie toată lumea faptul că sunt profesori care au 5 studenţi la curs şi profesori care au amfiteatrul plin.

• Din această perspectivă, nu consideraţi că criteriile de promovare ar trebui revizuite chiar în punctele esenţiale?

Fiecare universitate ar trebui să aibă propriile criterii de promovare, conform unor norme bine stabilite. Aceste criterii ar trebui să fie diferite la cadrele didactice din preclinic faţă de cele din secţiunea clinică. În preclinic, neexistând activitate medicală, activitatea esenţială, în afara celei didactice, este de cercetare ştiinţifică. În clinic, activitatea principală este actul medical şi împărtăşirea acestuia celor tineri. Promovarea nu ar trebui să fie făcută pe baza aceloraşi criterii. Am discutat în comunitatea universitară exigenţele impuse pentru promovarea cadrelor didactice. Trebuie pornit de la faptul că noi nu suntem cercetători, ci cadre didactice. Asta înseamnă să ştii să predai un curs, să ai calitatea, pe baza experienţei, să împărtăşeşti din cunoştintele dobândite în specialitatea respectivă, să poţi scrie manuale, cărţi, materiale de specialitate etc. Criteriul principal, "articole ştiintifice publicate", ar trebui să fie unul prioritar la promovarea cercetătorilor şi a cadrelor didactice din secţiunea preclinică. Dar se insistă asupra acestui criteriu deoarece, după 1989, conducerea UMF Carol Davila a fost cu predilecţie din preclinic, adică dintre cei care nu se ocupă de bolnavi, ci mai mult de cercetare şi predare.

• Revenind la jocul dosarelor în presă, cum ies ele la iveală în momente-cheie?

Uneori prin corupţie. În cazul meu, nu. Am autoevaluarea şi lista de lucrări pe site, conform metodologiei. Dar acum, pentru că sunt membru în conducerea UMF şi sunt alegeri, apar şi atacurile. Colegii mei, prorectori, au fost atacaţi şi ei, aproape fără excepţie şi nemeritat.

• Este corupţie în UMF?

N-aş putea spune că este corupţie în UMF. Dar modul cum ajung unele documente în presă ar trebui cercetat de organele abilitate.

• Azi sunt alegeri pentru rector şi prorectori. Cine şi-a depus candidatura?

Candidaturile au fost posibile pentru oricare dintre membrii aleşi ai Senatului. Candidatul la Rector vine în alegeri cu o echipă de prorectori. Candidează vechea echipă: la funcţia de Rector, prof. dr Florian Popa, iar la prorectori prof. dr Ioan Lascăr, prof. dr Constantin Arion, prof. dr Ioanel Sinescu. Din vechea echipă, prof. dr Mihai Coculescu nu mai poate candida, dânsul fiind înlocuit de prof. dr Ion Fulga, de la catedra de Farmacologie. Prof. dr Adrian Streinu-Cercel s-a înscris pentru funcţia de cancelar. Eu candidez pentru poziţia de prorector cu probleme sociale. Am lucrat foarte bine în această echipă. Consider că domnul rector, prof. dr Florin Popa, merită din plin această funcţie.

• Cu certitudine, pacientul este mai interesat de medicul oftalmolog care îl îngrijeşte decât de articolele din dosare, or, se pare că înregistrăm un deficit de medici oftalmologi?!

În general, între primii 50 de absolvenţi care au luat examenul de rezidenţiat cu mediile cele mai mari, cei mai mulţi aleg oftalmologia. Dar, dacă aş avea un copil student la medicină, nu l-aş sfătui să facă această specialitate. Este foarte dificilă, stresantă şi comportă tratament de la prematuri la persoane cu vârste foarte înaintate. Este o specialitate în care se cere o concentrare maximă şi manualitate. Gândiţi-vă ce simte un oftalmolog care intră în sala de operaţie după ce a avut un conflict. Sau un oftalmolog care are de operat un pacient cu ochi unic?! Mai sunt multe lucruri de făcut în oftalmologie. Sunt necesare mai multe cabinete pentru consultaţii oftalmologice în centre de diagnostic şi tratament, centre pentru tratamentul complicaţiilor oculare ale diabetului, centre de glaucom şi de profilaxia orbirii (retinopatie de prematuritate, boli congenitale, vicii de refracţie, strabism etc.).

• Dar oftalmologi chirurgi avem?

La Spitalul de Urgenţe Oftalmologice din Bucureşti există medici oftalmo-chirurgi cu supraspecializări în chirurgia cataractei, glaucomului, strabologie, reconstrucţie palpebrală, cancer şi chirurgie vitreo-retiniană, aceştia din urmă fiind printre puţinii din ţară. Consider că fiecare centru universitar sau măcar regional ar trebui să îşi organizeze compartimente specifice afecţiunilor din această specialitate.