Cum să alegem pasta de dinţi potrivită?

Este bine cunoscut faptul că periajul zilnic, efectuat corect, ajută la menţinerea stării de sănătate dentară, întăreşte suprafaţa smalţului şi împrospătează respiraţia prin componentele active conţinute în pasta de dinţi.

În general, pastele de dinţi au următoarele acţiuni:
- acţiune abrazivă - sunt îndepărtate mecanic particulele solide, obţinându-se astfel şi lustruirea suprafeţelor dentare, precum şi îndepărtarea petelor exogene;
- acţiune antiseptică - prin agenţii antimicrobieni care previn formarea plăcii dentare;

- acţiune de prevenire a formării cariilor - este oprită decalcificarea smalţului, se întăresc suprafeţele dentare împotriva atacului acid.

Astfel, prin toate aceste acţiuni, pasta de dinţi este esenţială pentru igienizarea cavităţii bucale, asigurând starea de sănătate şi estetica dentară.

FLUORUL PREVINE CARIILE
Fluorul este considerat cel mai important element din compoziţia pastei de dinţi, fiind principalul factor care asigură prevenirea apariţiei cariei dentare prin înlocuirea hidroxiapatitei din structura dinţilor cu fluorapatita, substanţă mai rezistentă la conţinutul acid al cavităţii bucale.

Conţinutul de fluor este precizat pe ambalajul pastei de dinţi, acesta fiind la majoritatea produselor pentru adulţi de pe piaţă între 1.000 şi 1.450 ppmF. Părinţii trebuie să fie atenţi la pasta de dinţi aleasă pentru cei mici. În cazul copiilor de până la 6 ani, conţinutul de fluor trebuie să fie mai mic de 1.000 ppmF. Este importantă verificarea conţinutului de fluor, deoarece la copii există riscul intoxicaţiei cronice cu fluor, denumită fluoroză, ce se manifestă iniţial prin apariţia unor linii fine, albe pe suprafeţele dentare, ca apoi, în formele severe, smalţul să devină alb-cretos, cu mici depresiuni care se pot uni şi forma suprafeţe neregulate de culoare maronie.

AGENŢII ANTIMICROBIENI
Alte principii din formula pastelor de dinţi sunt agenţii antimicrobieni (clorhexidină, triclosan), particulele abrazive (carbonaţi, fosfaţi), agenţi de albire a dinţilor (hidroxid de sodiu), agenţi care îndepărtează calciul şi magneziul din salivă şi previn formarea tartrului, agenţi de desensibilizare a dinţilor (clorură de stronţiu, azotat de potasiu), arome.

Mai ales pentru că oferta de pe piaţă este foarte variată, alegerea unei paste de dinţi trebuie să fie personalizată în funcţie de starea de sănătate orală a fiecărui individ în parte.

Pentru a simplifica alegerea vom enumera diferitele paste de dinţi cu efecte specifice:
n) Paste de dinţi pentru prevenirea apariţiei plăcii dentare şi a gingivitelor cu un conţinut mai mare de agenţi bacterieni; nu sunt însă suficiente pentru tratarea bolilor parodontale deja instalate.
n) Paste pentru dinţi sensibili care conţin microparticule ce au capacitatea de a astupa canaliculele dentinare, formând o barieră care împiedică agenţii iritanţi să ajungă la filamentele nervoase.




Durerea poate fi însă primul simptom al unei afecţiuni dentare grave, de aceea, decizia de a utiliza o astfel de formulă trebuie luată după un control stomatologic, pentru a nu întârzia începerea tratamentului corect.

n) Paste de dinţi care asigură protecţia activă împotriva cariilor datorită conţinutului crescut în fluor.

n) Paste de dinţi pentru albirea dinţilor cu un conţinut crescut de particule abrazive, dar care, în prezenţa unui periaj intempestiv, pot produce în timp defecte de suprafaţă la nivelul smalţului. De asemenea, aceste paste de dinţi nu pot albi dintele mai mult decât culoarea naturală a acestuia, permit numai îndepărtarea petelor dentare datorate consumului de ceai, cafea, băuturi cu diferiţi coloranţi, fumatului etc.

n) Paste de dinţi antitartru care nu îndepărtează tartrul, dar previn apariţia acestuia după detartrajul şi periajul profesional efectuat de medicul dentist.

n) Paste de dinţi pentru o respiraţie proaspătă care sunt create pentru a masca mirosurile neplăcute, dar nu pot trata halitoza, deci efectul lor este unul de scurtă durată. Pentru un efect permanent este necesară tratarea problemei de fond.

n) Paste de dinţi produse din extracte de plante folosite mai ales în cazul problemelor gingivale, dar cu o eficienţă redusă în ceea ce priveşte protecţia anticarioasă. Acestea reprezintă o alternativă pentru persoanele care nu vor să folosească paste de dinţi care conţin substanţe produse artificial.

Orice produs cumpărat pentru igiena dentară trebuie să fie aprobat de Asociaţia Medicilor Dentişti din România, în felul acesta fiind garantate siguranţa utilizării şi garanţia respectării normelor în procesul de producţie.

Medicul stomatolog poate aprecia starea de sănătate dentară a pacientului şi astfel poate ghida alegerea pastei de dinţi care va asigura o protecţie eficace pentru fiecare caz în parte. De asemenea, medicul va educa pacientul şi în privinţa periajului, pentru că o pastă bine aleasă trebuie susţinută obligatoriu de un periaj corect efectuat.

ISTORIE
Existenţa pastei de dinţi este una îndelungată, folosirea acesteia fiind atestată încă din Egiptul antic în secolul al IV-lea î.Hr., sub forma unui preparat din piper, coajă de ou pisată, frunze de mentă, flori de iris. În secolul al XIX-lea, pasta de dinţi a început să fie folosită la scară largă, iniţial fiind produsă din apă oxigenată şi praf de copt, ca apoi, în anul 1914, în compoziţie să fie adăugate fluoruri. Pasta de dinţi "modernă" se bazează pe formule complexe care permit corectarea fiecărei probleme dentare specifice.

 

Sfatul specialistului
Dacă totuşi se folosesc la copii paste de dinţi pentru adulţi, atunci cantitatea de pastă folosită la un periaj nu va depăşi dimensiunea unui bob de mazăre, iar periajul se va face sub supravegherea unui adult, pentru a evita ingerarea.