Dinamita din farfurie

Una din marile încercări la care este supus tubul digestiv este o masă bogată cu ocazia unor sărbători, fie împlinirea unei vârste de către gazdă, fie ziua numelui şi, bineînţeles, mesele copioase cu ocazia sărbătorilor cu minivacanţe. La toate acestea se adaugă bucatele excelente şi numeroase cu ocazia unei nunţi, cu ocazia unui botez, chiar şi cu situaţia tristă a unui parastas. De regulă, la aceste ospeţe meniul este foarte bogat în grăsimi.

Vedeta unor astfel de festinuri este carnea de porc, despre care se zice cu îndreptăţire că e o carne grea, mai bogată decât toate celelalte preparate de carne în mult criticatele grăsimi. Un meniu plin în grăsimi face ca mâncarea să se elimine mai greu din stomac. Golirea stomacului în aceste condiţii se face într-un timp dublu, chiar triplu. În loc de 1-1,5 ore necesare golirii stomacului, când ospăţul e doldora de carne grasă, evacuarea alimentelor se face chiar în 3-4 ore.

Această trecere mai înceată prin stomac favorizează refluxul gastroesofagian care înseamnă pornirea conţinutului stomacului pe contrasens prin esofag până în gât. Golirea lentă a stomacului sporeşte şi aciditatea. La mesele festive este şi o bogăţie de proteine care provoacă o secreţei gastrică devenită în exces, dar şi multe sucuri fabricate de pancreas. Ce să mai zicem de trigliceride, acele grăsimi periculoase din carnea grasă, care se depun pe vase, împotmolind circulaţia.

Nu există masă sărbătorească fără desert în cantitate mare, astfel încât carbohidraţii din prăjituri aduc alte neplăceri. Mesele bogate sunt stropite cu alcool. Băuturile alcoolice irită local mucoasa gastrică, conducând la gastrite şi duodenite. Dar alcoolul mai face un rău: măreşte cantitatea de secreţii gastrice şi ale pancreasului. La mesele sărbătoreşti, omul înghite multe calorii pe care însă nu prea le cheltuieşte transformându-le în energie, pentru că invitaţii stau pironiţi la masă.