Fericire în doze mici

Combatem stresul cu alimente bogate în anumite enzime şi vitamine sau cu alimente bogate numai în zahăr sau grăsimi. Combatem stresul cu pilule, cu ceaiuri naturiste, cu plimbări în aer liber sau cu vizite istovitoare din punct de vedere financiar la psihoterapeut. Tocmai un psihote­rapeut oferă însă, la pachet cu noua sa carte, câteva "sfaturi gratuite" (aşa le numeşte) despre cum să înveţi să te înţelegi cu tine şi cu ceilalţi pentru a fi mai fericit şi mai relaxat.

În mare măsură, stresul poate proveni din diversele probleme de relaţionare cu oamenii din jur. O zi în care te cerţi cu colegii, şefii sau subalternii, o discuţie (fie ea şi telefonică) tensionată cu persoana dragă sau cu copiii, toate separat sau la un loc pot trimite definitiv în corzi un sistem nervos. Primul sfat al psi­ho­terapeutului american Mary Pipher este să învăţăm lecţia respectului. "Nu putem lucra, trăi sau negocia cu alte persoane dacă nu le respectăm", spune autoarea. "Aproape toată lumea îşi dă silinţa în ceea ce face şi, totodată, toată lumea este capabilă să îşi îmbuntăţească performanţele. Când vom înţelege contextul în care fiecare dintre noi ajunge să se comporte într-un fel sau altul, vom deveni mai înţelegători şi ne vom respecta mai mult", scrie Pipher.

Nu trebuie uitat nici că prea puţini dintre noi au o viaţă uşoară, mai ales în perioade dificile din punct de vedere economic. Indiferent de "interfaţa" bine dispusă sau nepăsătoare, aproape fiecare dintre noi ascunde probleme şi situaţii greu de depăşit. Punct de plecare, de multe ori, pentru depresii ale căror simptome sunt greu de observat pentru cei din jur. Sau pe care aceştia le înţeleg abia când e prea târziu. "Oamenii sunt învăţaţi să îşi trăiască stările depresive pe tăcute, politicos. Pentru că nu se plâng şi se comportă firesc, nimeni nu îşi imaginează că, pe dinăuntru, aceşti oameni sunt la limita puterilor", avertizează psihoterapeutul.

Sunt multe motivele care pot împinge o persoană în depresie sau, şi mai rău, spre gesturi extreme. De aceea, spune Mary Pipher, cea mai importantă protecţie în faţa posibilelor dezamăgiri sunt aşteptările moderate, echilibrate. "Rezonabile", cum le numeşte psihoterapeutul. Nu este vorba despre a nu ridica ştacheta reuşitei, ci de lucruri aparent neînsemnate, dar care au bătaie mai lungă decât ne-am imagina. "Nu te aştepta ca o excursie cu maşina la drum lung, cu copii mici să fie relaxantă, fără plânsete, băuturi vărsate pe jos şi mâncare pe tapi­ţeria maşinii. Nu îţi imagina o vacanţă într-o formulă de familie extinsă fără incidente. Propune-ţi, de exemplu, să fii mulţumit dacă totul se încheie cu doar cinci incidente. Şi nu uita că cele mai mari bucurii din viaţă vin din evenimente de rutină, prea puţin spectaculoase: o zi de lucru în care chiar ai satisfacţia că ai rea­lizat ceva important, o plimbare sâmbătă dimineaţa alături de o persoană dragă, o seară liniştită cu un pahar cu vin în faţă. Acestea sunt lucrurile care aduc bucurie şi linişte sufletească."

Trăim într-o lume în care suntem învăţaţi, inclusiv prin intermediul reclamelor, că fericirea înseamnă să îţi urmezi toate fanteziile şi să îţi satisfaci capriciile. Rezultatul? "Ajungi să munceşti 80 de ore pe săptămână ca să îţi permiţi o ambarcaţiune cu motor plus tranchilizantele de care ai nevoie ca să faci faţă acestui ritm infernal pe care singur ţi l-ai impus, în numele achiziţiei pe care simţi că trebuie să o faci. Nu cei care ajung să deţină cele mai multe astfel de jucărele sunt cei mai fericiţi. De fapt, ei sunt cei mai mulţi dintre pacienţii sau viitorii pacienţi ai psihote­rapeuţilor." Pentru că o astfel de viziune asupra vieţii şi a împlinirii personale îi face mai stresaţi, fugăriţi, dependenţi, bolnavi şi, Doamne-fereşte, într-o zi, chiar faliţi", concluzionează terapeutul american.