Gablonţuri cu eczeme

Gablonţuri. Monede. Piercing. Catarame. ... Toate au în comun faptul că "ascund" nichel, metal din care sunt făcute multe obiecte pe care le folosim în mod curent. Aceasta ar putea fi o explicaţie că între 5% şi 10% din populaţia Germaniei suferă de alergie la nichel, manifestată prin eczeme de contact extrem de neplăcute.

Un studiu efectuat în Germania, publicat în revista Nature Immunology, demonstrează mecanismele acestei reacţii alergice care ar putea contribui la prescrierea unui tratament. Deşi foarte frecventă, alergia la nichel nu este suficient de cunoscută, ciudat fiind şi faptul că rozătoarele de laborator, comparativ cu oamenii, sunt insensibile la acest metal. Şi încă o ciudăţenie: în timp ce în majoritatea alergiilor cutanate, reacţiile sunt vizibile în 48-72 de ore de la expunerea la alergen, în cazul nichelului, alergia se manifestă în 24 de ore. Mecanismul unei alergii clasice presupune câteva etape.

Astfel, la prima expunere, alergenul pătrunde în piele, se fixează de celulele numite "celulele Langerhans". Aceste celule, care localizează alergenul, migrează către ganglionii limfatici şi dau în primire alergenul altor celule (limfocitele T). La al doilea contact cu alergenul, celulele Langerhans ajung din nou la ganglionii limfatici deja activaţi. Limfocitele se orientează spre zona de alergie şi creează acolo leziuni veziculare intradermice, care sunt vizibile abia după 48-72 de ore de la contactul cu alergenul. Reacţia atât de rapidă înregistrată în cazul alergiei la nichel a permis specialiştilor să emită ipoteza potrivit căreia chiar nichelul ar fi cel care mobilizează limfocitele. Totuşi, această ipoteză mai are nevoie de elemente pentru a demonstra în ce mod celulele identifică şi reacţionează la nichel.

Pentru aceasta, echipa profesorului Matthias Goebeler de la Universitatea Giessen a inventariat diferiţi receptori care acţionează ca nişte ostaşi în prima linie de apărare a organismului în lupta cu agenţii patogeni. Astfel, cercetătorii din echipa lui Goebeler au identificat receptorul botezat TLR4 (toll-like receptor-4) şi cum reacţionează acesta la nichel, în cazul omului, şi lipsa de reacţie, în cazul rozătoarelor de laborator. Pentru a explica această diferenţă de reacţie, cercetătorii au comparat cele două versiuni ale TLR4: de la om şi de la rozătoare. Rezultatul: două segmente din proteina umană conţin un aminoacid numit histidina, pe care se fixează nichelul, declanşând reacţia alergică. Această descoperire elucidează mecanismul alergiei omului la nichel. Echipa profesorului Goebeler studiază la ora actuală încă un aspect important: dacă persoanele nonalergice la nichel posedă unele diferenţe genetice la nivelul genei TLR4.

Dacă această ipoteză se verifică, atunci, în viitor, este posibil ca răspunsul alergic la nichel al unui individ sau altul să fie anticipat. Într-un studiu intitulat "Nichelul, alergen cap de listă în dermatitele alergice de contact", autorii, medicii Rozalia Osavszky, D. Mureşan şi V. Olsavszky, spun că "aspectele clinice ale dermatitelor alergice la nichel sunt multiple şi variate: reacţia de tip eczemă este cea mai comună.

Reacţiile de tip eritem poliform au fost şi ele întâlnite atât la contactul direct, cât şi după bio-implanturi ortopedice. Urticaria de contact sau urticaria secundară, precum şi vasculita alergică la nichelul ingerat sunt reacţii rareori întâlnite. Nichelul predispune la dezvoltarea eczemei mâinilor. Tratamentul vizează eliminarea alergenului şi evitarea prezenţei nichelului în viaţa cotidiană a pacientului etc".