Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Calea sanguină poate fi o modalitate de pătrundere a bacteriilor, acestea ajungănd in ţesutul dentar in urma unor intervenţii chirurgicale, după chiuretarea pungilor parodontale sau chiar a extracţiilor dentare.
Dr. Cristina Almăşan
Medic dentist stomatologie generală
Clinica Stomatologică Velvet Dental
Tel 021/317.39.97
Calea sanguină poate fi o modalitate de pătrundere a bacteriilor, acestea ajungănd in ţesutul dentar in urma unor intervenţii chirurgicale, după chiuretarea pungilor parodontale sau chiar a extracţiilor dentare. Dacă ţesutul pulpar este deja afectat, el atrage bacteriile din sănge printr-un fenomen numit anachoreză.
Reacţie
Indiferent pe unde vor pătrunde microorganismele in pulpa dentară, ele vor produce o reacţie inflamatorie manifestată prin durere spontană, de mare intensitate, putănd fi şi pulsatilă, iar durata variază de la căteva minute pănă la ore, dintele fiind sensibil la percuţia in ax. Deoarece pulpa se află intr-o cavitate dură, cu pereţi inextensibili, inflamaţia este de cele mai multe ori ireversibilă, fiind urmată destul de rapid de necrozarea ţesutului sau de apariţia unui abces periapical. De aceea, vă recomandăm să nu ezitaţi, in momentul in care aveţi cea mai mică durere dentară, să contactaţi un cabinet stomatologic. O intervenţie la nivelul canalului radicular nu este chiar atăt de rea pe căt se spune.
Tratamentul constă in indepărtarea ţesutului lezat sau infectat care se află in interiorul canalului radicular (el fiind cauza unui eventual abces) sub anestezie locală, cu ajutorul instrumentarului endodontic manual sau rotativ, apoi prin irigare cu soluţii antiseptice. Numărul şedinţelor necesare pentru incheierea intervenţiei la nivelul canalului radicular va depinde de mai multe elemente, cum ar fi stadiul de infecţie a pulpei sau complexitatea intervenţiei. In tot acest timp, canalul va fi obturat temporar cu amestecuri conţinănd substanţe antimicrobiene. Etapa finală a intervenţiei va fi sigilarea canalului radicular cu un material steril cu rol de a-l izola de mediile invecinate şi de a impiedica apariţia unei infecţii in viitor. Terapia cu antibiotice nu este necesară, dacă medicul dentist nu o recomandă. Ulterior, probabil că dintele va avea nevoie de o reconstituire corono-radiculară şi de o coroană de acoperire, pentru a restabili forma şi funcţia iniţială, dar această decizie va fi luată in funcţie de o serie de factori suplimentari.
Un dinte cu obturaţie radiculară va fi un dinte activ şi va funcţiona in continuare, folosind ca sursă de sănge şi inervaţie ţesuturile din jur care il menţin in poziţia lui pe os. Intr-adevăr dintele işi va pierde sensibilitatea la cald, rece sau dulce, in schimb va răspunde la presiunea masticatorie. Dacă tratamentul a fost corect efectuat, dintele ar trebui să reziste la fel de mult ca şi ceilalţi dinţi pe arcadă şi să poată fi folosit ca şi stălp de ancorare pentru o proteză sau o punte dentară.
Intr-o infecţie dentară acută, dacă nu se intervine prin instituirea unui tratament corespunzător, se poate ajunge la apariţia unui abces periapical, manifestat prin durere şi tumefacţia regiunii din jurul dintelui afectat, uneori poate fi prezentă şi febra. Bacteriile din abcesele dentare pot migra in profunzime, spre os, determinănd infectarea acestuia, apoi fistuliza la nivelul gingiei ori al tegumentului feţei, sau prin intermediul vaselor de sănge din focarul inflamator se poate ajunge la bacteriemii şi septicemii. De aceea un abces dentar trebuie considerat o urgenţă stomatologică.
In cazurile mai severe, tratamentul cu antibiotice este indispensabil, insă el va fi administrat doar la recomandarea medicului. Acestea fiind insuficiente in combaterea infecţiei, drenajul chirurgical efectuat in cabinet rezolvă in mare parte problema, iar extracţia este intr-adevăr ultima metodă la care apelăm.
Iată de ce infecţiile dentare trebuie tratate cu seriozitate, deoarece orice amănare de a vă prezenta intr-un cabinet dentar poate avea consecinţe grave asupra stării dumneavoastră de sănătate. Şi ce este mai de preţ decăt sănătatea!
MICROORGANISME. Apariţia infecţiilor pulpare este determinată in principal de microorganisme, acestea pot ajunge in contact cu pulpa dentară pe mai multe căi, dintre care cea mai frecventă este pătrunderea directă din cariile mari, profunde. Insă bacteriile pot afecta pulpa şi prin intermediul unor fisuri sau chiar fracturi ale dinţilor, in aceste cazuri "moartea" pulpei succedăndu-se foarte rapid, de multe ori chiar fără durere.
GREŞELI. De asemenea, infectarea pulpei dentare se poate face şi prin pătrunderea microorganismelor rămase după curăţarea incorectă a cavităţilor carioase, insă acestea, fiind in număr mult mai mic, nu ameninţă neapărat infectarea acesteia. Microbii pot migra in dinte şi retrograd prin apexul (vărful) dintelui său prin canalele laterale, in urma unor traumatisme ale parodonţiului sau a unor tratamente ale bolii parodontale.
