Memoria, un calendar din care se rup foi

Cineva a găsit o comparaţie sugestivă pentru necazul de a te lăsa memoria. Asemănând acest necaz cu un calendar. Ei bine, se întâmplă ca un om să-şi amintească cum era îmbrăcată iubita lui din liceu cu care s-a întâlnit pe o stradă cu tei înainte de majorat şi ce prăjitură i-a oferit la cofetărie şi, culmea culmilor, omul respectiv nu-şi mai aduce aminte ce a mâncat ieri. Tocmai de aceea, este sugestivă acea comparaţie că se pierde mai întâi memoria recentă şi abia mai apoi se pierd amintirile îndepărtate, ca la un calendar din care se rup ultimele foi şi rămân cele vechi ale începutului de an. Medicina denumeşte acestea ca tulburări de memorie.

Tulburările de memorie care apar şi dispar după câteva ore sunt cauzate de neirigarea suficientă a creierului, adică de rateuri pe vase. Aceste pierderi de memorie reversibile trebuie deosebite de pierderea memoriei în boala Alzheimer, unde tulburările de memorie sunt progresive şi din ce în ce mai grave. La alcoolici există şi tulburări de memorie recentă. Tulburările de memorie de natură vasculară sunt curabile, pot fi îndepărtate. Din pri­cina neirigării suficiente a creierului apare o amnezie globală tranzitorie, care durează 3-12 ore. Când se astupă un vas pe mo­ment, omul îşi pierde memoria, de exem­plu, 6 ore şi nu ştie ce a făcut. Trebuie intervenit cu medicamente care să topească cheagul ce a împiedicat curgerea sângelui, fiindcă pierderea de memorie este un simptom al accidentului vascular tranzitor, adică trecător.

În accidentul vascular cerebral pot apărea şi tulburări psihice. Pentru câteva ore omul îşi pierde nu numai memoria, ci şi afectivitatea şi discernământul. Când familia sau colegii observă o modificare de comportament şi de ţinere de minte nemaiîntâlnite până în acel moment, omul în suferinţă trebuie dus la neurolog, dar şi la psihiatru.

Pierderea capacităţilor mentale, in­telectuale este cauzată de insuficienta irigare a unei porţiuni din creier. În accidentul vascular cerebral se impune ca în primele trei ore să se destupe vasul blocat de un cheag. În cazul bolii Alzheimer, în care se încadrează şi demenţa senilă sau, cum zice poporul, că respectivul s-a sclerozat, s-a ramolit, pierderea de memorie este din ce în ce mai gravă. Bolnavul de Alzheimer nu mai ştie unde îi e casa, ba, mai mult, nu mai ştie nici care este camera în care doarme. Se ajunge la o asemenea amestecare a lucrurilor, încât bolnavul de Alhzeimer se îmbracă întâi cu sacoul, peste care aşază cămaşa şi ultimul maioul.