Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Îngrijorarea cu care întreaga lume priveşte evoluţia evenimentelor din Japonia a stârnit reacţii diverse în rândul populaţiei. Una dintre ele a fost şi stocarea tabletelor de iodură de potasiu, lucru care a stârnit îngrijorare în rândul medicilor. Cât de importante şi folositoare sunt însă acestea?
Iodul este un element important în nutriţie. El contribuie la sinteza hormonilor tiroidieni, care controlează practic activitatea întregului organism. Iodul se găseşte mai ales în peşte şi fructe de mare, precum şi în lactate, ouă şi vegetale (depinzând în acest caz de bogăţia de iod din sol). Din această cauză, populaţia era expusă unui deficit de iod, cu afectarea funcţiei tiroidiene, motiv pentru care s-a recurs la folosirea sării de masă iodate.
Iodura de potasiu este o sare de iod, care se foloseşte în mod curent în tratamentul afecţiunilor tiroidiene, de asemenea ca expectorant în bronşitele cronice sau în tratamentul unor micoze. Ea prezintă şi efecte adverse, ca reacţii alergice, tulburări digestive, erupţii cutanate, inflamaţia glandelor salivare, rinită sau conjunctivită. Într-adevăr, iodura de potasiu poate fi folositoare în cazul unei expuneri nucleare, dar, atenţie, nu este un panaceu! Ea exercită un tip de protecţie reală, dar limitată.
În caz de accident nuclear, unele dintre cele mai periculoase particule emise sunt iodul şi cesiul radioactiv. Iodul radioactiv poate ajunge în organism prin respiraţie sau pe cale digestivă (el se depune pe sol şi contaminează apa şi vegetalele care vor fi apoi consumate. De asemenea, laptele produs de vacile care s-au hrănit cu aceste vegetale este contaminat). După ce este absorbit, iodul trece în sânge şi se depozitează în tiroidă. El poate, de asemenea, trece prin placentă, ajungând la făt. În tiroidă, iodul radioactiv emite radiaţii care afectează ADN-ul celular şi poate determina în viitor apariţia unui cancer tiroidian. Tiroida are o capacitate mare de absorbţie a iodului, fără a face însă diferenţa între iodul stabil şi cel radioactiv. De asemenea, această capacitate este limitată, aşa încât dacă tiroida este saturată cu iod, provenind dintr-o sursă controlată, ca pastilele cu iodură de potasiu, ea nu ar mai prelua iodul radioactiv. Din fericire, iodul radioactiv are o perioadă de înjumătăţire mică, de câteva zile, şi concentraţia se diluează în aer, aşa încât până ar ajunge din Japonia în România pericolul s-ar diminua.
De aici rezultă şi limitele iodurii de potasiu. Ea nu protejează decât împotriva iodului radioactiv, nu şi a altor elemente sau radiaţii. Nu protejează decât tiroida, nu şi alte părţi ale corpului. Nu împiedică pătrunderea iodului în organism. Nu poate avea un efect benefic după ce expunerea la iod s-a produs. Tabletele pot fi luate, dar numai când se anunţă iminenţa unui pericol. Nu trebuie luate preventiv, o perioadă mai mare, deoarece pot afecta funcţia tiroidei. Persoanele cele mai sensibile la acţiunea iodului radioactiv sunt feţii, copiii şi tinerii, la care tiroida este mai activă. De aceea, indicaţiile principale sunt pentru gravide, copii, tineri (până la 40 de ani), în doze bine stabilite. Chiar în cazul unui incident nuclear, persoanele peste 40 de ani vor lua tabletele doar dacă se indică asta în mod expres, în cazul unei contaminări masive. O doză are efect 24 de ore. Repetarea dozelor se face doar dacă acest lucru se anunţă public şi ar trebui evitat în cazul gravidelor şi nou-născuţilor. Atenţie, sarea iodată nu conţine suficient iod încât să protejeze împotriva iodului radioactiv, aşa că nu e recomandat să mâncaţi mai multă sare ca de obicei.
Citește pe Antena3.ro
