Păcatele respiratului pe gură

Recomandare: nu scoateţi polipii la copii prea mici!
O gafă făcută de populaţie este ideea moştenită de la alţii că apendicul, amigdalele şi polipii sunt ceva netrebuincios, nişte atavisme, nişte rămăşiţe nefolositoare de pe drumul perfecţionării organismului uman. Greşit în cazul amigdalelor, greşit şi în cazul apendicului. Şi fiindcă discutăm despre polipi, eroare şi în a-i considera inutili. Polipii fac şi ei parte dintr-un lanţ de apărare imunitară, fiind consideraţi amigdale plasate în spatele nasului. A apus vremea în care şi polipii se scoteau pompieristic, pe bandă rulantă, adesea pro­fitând de operaţia de îndepărtare a amigdalelor din gât.

La copii, polipii se numesc vegetaţii adenoide. În cazul unor copii, aceste vegetaţii cresc uneori excesiv, ca urmare a luptei cu desele infecţii. Trebuie reamintit că polipii copilăriei fac parte dintr-un lanţ de apărare imunitar. Când cresc prea mult, ve­getaţiile, adică polipii copilăriei, trebuie scoase pentru că astupă nasul. Din această cauză copilul respiră doar pe gură, somnul e prost, cu o rea oxigenare a creierului, se scoală obosit, cu cearcăne, fără poftă de mâncare, este neatent la şcoală şi sforăie, plus că nu mai aude bine. Secreţiile nazale nu se mai scurg bine, aşa că micuţii cu polipi prea mari au muci şi când nu sunt răciţi. Polipii prea mari blochează şi trompa lui Eustachio, aşa că nu se mai aerisesc urechile, apărând otite.  

Cei cu polipii prea mari ajung chiar la astm şi la traheo-bronşite. Profesorul doctor Codruţ Sara­foleanu, şeful Clinicii ORL de la Spitalul Sf. Maria, subliniază că polipii copilăriei se scot când copilul are o respiraţie rea pe nas. Polipii copilăriei se scot prin metoda clasică, printr-un chiuretaj, printr-o curăţire cu anestezie locală sau generală.  Această operaţie de polipi e bine să se facă la vârsta de 6-7 ani, pentru că până la pubertate aceste vegetaţii nu mai au timp să se refacă. Dacă polipii se scot la 1-2 ani, este o vârstă prea mică şi ei recidivează până la pubertate. În cele mai multe cazuri, la pubertate, vegetaţiile se micşorează de la sine. Vaporizarea cu laser se face numai când polipii sunt mici şi s-au concentrat în jurul trompei  lui Eustachio.

Profesorul Codruţ Sarafoleanu ne explică şi operaţia de deviaţie de sept ce are ca scop să îndrepte pe­retele despărţitor dintre nări care la unii oameni e strâmb, cu încovoieri, pen­tru că a crescut mai mult cartilagiul decât rama osoasă. Căile de respiraţie pe nas nu mai sunt drepte şi este prejudiciată respiraţia normală.

Rezolvarea acestei proaste respiraţii pe nas se face doar chirurgical. Nu este o operaţie estetică, să-ţi faci nas frumos, ci una funcţională pentru ca fluxul aerului, prin nas, să curgă liber. Operaţia se face prin nas, nu prin exteriorul nasului, şi bisturiul face o mică incizie în septul des­păr­ţitor pentru rearanjarea acestui perete. Anestezia scuteşte pacientul de orice durere. El poartă una-două zile tampoane în nas şi apoi este externat. Operaţia se face şi la copii, şi la vârstnici. Dar cel mai bine ea se execută după împlinirea a 18 ani, când nu mai creşte nasul. Când omul respiră pe gură aerul rece, neumezit şi nefiltrat conduce la laringite, faringite, sforăit, apnee - adică întreruperi de respiraţie - şi la o rea ventilare a sinusurilor. Dacă omul este silit de deviaţia de sept să respire pe gură, nu se produce nici buna aerisire a urechii. Dar în afară de deviaţia de sept şi alte imprudenţe conduc la o proastă respiraţie pe nas. Asta se întâmplă când omul pune prea multe şi prea des picături în nas, care usucă mucoasa şi o obligă să se inflameze.