Plastic în inimă

Unii suferinzi de infarct mai au un ne­caz: complicaţii care adâncesc defectele din ini­mă. Cel mai des apare o ruptură în pe­re­tele despărţitor dintre ventricule şi ceva mai rar se iveşte o ruptură în peretele ventriculului stâng. Cum poate salva bolnavul cu infarct un chirurg, după ruperea septului dintre ventricule, ne explică prof. dr. Hora­ţiu Moldo­van, şeful Secţiei chirur­gie cardiovasculară de la Institutul „C.C. Iliescu” Fun­deni.

Chi­rurgul cardiac montează mai în­tâi o pompă în aortă pentru a sprijini ac­ti­vitatea cardia­că. Se deschide apoi ventri­culul stâng, se in­spectează muş­chiul ventriculului stâng afectat de infarct, devenit moale şi fără rezistenţă. Chirurgul montează un perete de plas­­tic suplimentar între muşchiul lovit de in­farct şi muşchiul sănătos. Astfel, ventricu­lul stâng se transformă, având două camere: una validă, al­ta bol­navă. Apoi, se montează by-passuri. Câteva zile ini­ma va fi ajutată de pompa-ba­lon din arteră.

Uneori, cantitatea de muşchi cardiac care mai lucrează este mică şi omul moare dacă nu i se grefează o inimă artificia­lă. Altă com­plicaţie: insuficienţa valvei mi­trale. Rău irigată, valva mitrală, supapa ce asi­gu­ră curgerea sângelui doar într-o singu­ră direcţie, nu mai închide şi deschide bine, periclitând curgerea sângelui din atriul stâng doar spre ventricu­lul stâng şi nu in­vers. Pentru început se montează iarăşi o pompă de ajutor în aortă (balon de contrapulsaţie aortică). E de preferat ca valva să poată fi reparată.

Dacă distrugerea valvei mitrale este foarte mare, ea trebuie înlo­cui­tă. Valva înlocuită poate fi o proteză cu su­pa­pă mecanică din oţel. Teoretic, durata acestei proteze e definitivă, dar pot apărea in­fec­ţii şi bolnavul trebuie tratat pentru subţierea sângelui. O altă posibilitate este grefarea unei valve de porc sau din pericard de viţel. Valva biologică durează 15-20 de ani, dar ulterior se poate grefa o altă val­vă de animal, bolnavii trăind fără a fi nevoiţi să se trateze cu anticoagulante.v