Unii suferinzi de infarct mai au un necaz: complicaţii care adâncesc defectele din inimă. Cel mai des apare o ruptură în peretele despărţitor dintre ventricule şi ceva mai rar se iveşte o ruptură în peretele ventriculului stâng. Cum poate salva bolnavul cu infarct un chirurg, după ruperea septului dintre ventricule, ne explică prof. dr. Horaţiu Moldovan, şeful Secţiei chirurgie cardiovasculară de la Institutul „C.C. Iliescu” Fundeni.
Chirurgul cardiac montează mai întâi o pompă în aortă pentru a sprijini activitatea cardiacă. Se deschide apoi ventriculul stâng, se inspectează muşchiul ventriculului stâng afectat de infarct, devenit moale şi fără rezistenţă. Chirurgul montează un perete de plastic suplimentar între muşchiul lovit de infarct şi muşchiul sănătos. Astfel, ventriculul stâng se transformă, având două camere: una validă, alta bolnavă. Apoi, se montează by-passuri. Câteva zile inima va fi ajutată de pompa-balon din arteră.
Uneori, cantitatea de muşchi cardiac care mai lucrează este mică şi omul moare dacă nu i se grefează o inimă artificială. Altă complicaţie: insuficienţa valvei mitrale. Rău irigată, valva mitrală, supapa ce asigură curgerea sângelui doar într-o singură direcţie, nu mai închide şi deschide bine, periclitând curgerea sângelui din atriul stâng doar spre ventriculul stâng şi nu invers. Pentru început se montează iarăşi o pompă de ajutor în aortă (balon de contrapulsaţie aortică). E de preferat ca valva să poată fi reparată.
Dacă distrugerea valvei mitrale este foarte mare, ea trebuie înlocuită. Valva înlocuită poate fi o proteză cu supapă mecanică din oţel. Teoretic, durata acestei proteze e definitivă, dar pot apărea infecţii şi bolnavul trebuie tratat pentru subţierea sângelui. O altă posibilitate este grefarea unei valve de porc sau din pericard de viţel. Valva biologică durează 15-20 de ani, dar ulterior se poate grefa o altă valvă de animal, bolnavii trăind fără a fi nevoiţi să se trateze cu anticoagulante.v