Pulsul medicinei / Genunchiul bătrân

Minunăţia de genunchi înseamnă nu numai libertatea de mişcări diverse, ci şi o ciudată îmbinare a contrariilor. Ge­nun­chiul este şi o articulaţie instabilă, cu capetele oaselor alunecând precum nişte bile pe o tipsie, dar şi o articulaţie zdravănă, stabilă, fiindcă patru ligamente puternice ţin în frâu oasele perfect lustruite.

Unul dintre cei mai buni me­dici ortopezi, dr Rodica Marinescu, medic primar şi şef de secţie la Spitalul Colentina, a explicat arhitectura superbă a genunchiului, dar şi păcătoasa de artroză apărută prin trecerea anilor, când se tocesc cartilajele din articulaţie, meniscurile şi articulaţia capătă o uzură avansată.

Factorul care aduce în genunchi această degradare este în primul rând obe­zitatea. Dar există şi artroze provocate de alte boli ale pacientului. Îndepărtarea meniscurilor, care într-o perioadă se făcea pompieristic, duce la artroză timpurie.

Fracturile oaselor din apropierea genunchiului gene­rează şi gonar­tro­za. Bolile reumatismale înlesnesc instalarea artrozei în genunchi. Când este deviat axul genunchiului, cartilajele se uzează în aumite porţiuni, ajungându-se la dureroasa frecare os pe os.

Primul semn al artrozei este durerea în genu­nchi. La început nu intensă, dar sâcâitoare. Ea apare la miş­ca­re, dar poate dispărea după câteva minute prin miş­carea genunchiului. Avansarea gonartrozei se traduce prin dure­rea ce apare la eforturi tot mai mici.

Al doilea simptom al gonartrozei este reducerea mobilităţii genun­chiu­lui. La debutul bolii este o redoare, adică o înţepenire a genunchiului, dimineaţa sau după ce omul stă mult pe scaun. Apoi se diminuează semnificativ mobilitatea şi la îndoirea lui, şi la întinderea articulaţiei. Apar şi zgomote, poc­nituri în timpul mişcării din genunchi. Omul nu mai poate merge corect, e silit să apeleze la baston sau la cârje. Arti­culaţia genunchiului se deformează. Articulaţiile sunt îm­brăcate cu o foiţă nu­mită sinovială, ce produce lichid cu rol de ungere, de lubre­fiere. Când în urma artrozei dispare acest lichid, în articu­la­ţie se fac infiltraţii introducând lichid în genunchi.