Sfat - Copiii au nevoie de poveştile spuse de părinţi

Poveştile spuse direct de părinţi ii ajută mai mult pe bebeluşi să inveţe să vorbească decăt emisiunile de la televizor. O echipă de cercetători de la Wake Forrest University (SUA) a monitorizat impactul pe care il are televiziunea asupra copiilor sub doi ani.

Â

Poveştile spuse direct de părinţi ii ajută mai mult pe bebeluşi să inveţe să vorbească decăt emisiunile de la televizor. O echipă de cercetători de la Wake Forrest University (SUA) a monitorizat impactul pe care il are televiziunea asupra copiilor sub doi ani. In primii doi ani de viaţă, care coincid cu primele etape ale invăţării limbajului, copiii deprind mai mult de la un adult decăt din programul tv, susţine profesorul Marina Kromar, coordonatoarea cercetării.

Căntece, versuri, poveşti cu multe personaje individualizate prin intonaţie, chiar fraze frumos articulate - iată căteva formule magice care inlesnesc copilului de vărstă mică vorbirea corectă şi formarea unui vocabular. Ideea că televizorul poate să ţină locul părinţilor in invăţarea copilului de a rosti primele cuvinte este total falsă... Să fim realişti: unii sunt părinţi, alţi sunt producători... ironizează Marina Kromar. Ea s-a oprit aici cu concluziile studiului coordonat şi publicat la 27 iulie anul acesta in Media Psychology.

RISCURI. Dar sunt alte studii care merg mai departe, arătănd că, de fapt, televizorul nu numai că nu poate inlocui poveştile părinţilor sau ale bunicilor, dar, mai grav, el incetineşte dezvoltarea intelectuală a copiilor sub trei ani. De altfel, dacă ar fi să căntărim ce este bun şi ce este rău pentru copilul mic la televizor, balanţa se inclină mult pe talerul care adună ce-i mai periculos. Pentru că tot televizorul a fost găsit vinovat şi de tendinţa spre sedentarism, spre obezitate, nervozitate, tulburări oftalmologice in cazul copiilor mici care sunt abandonaţi in faţa ecranului.