O văicăreală ce se aude frecvent este "Aoleu, ce mă înţeapă plămânul!". În primul rând, oftatul ăsta conţine în el o inexactitate. Plămânul în sine nu are cum să doară, fiindcă "nu există reţea de nervi în carnea propriu-zisă a acestui organ".
Ramificaţii nervoase brăzdează pleura, adică foiţa ce înveleşte plămânul, şi asta când apar vreo inflamaţie pulmonară, vreo infecţie sau apă la plămâni. Atunci când oamenii se vaită de o durere bănuită de ei a fi la plămâni este de fapt o durere în cutia toracică. Specialiştii în medicina plămânului susţin că durerea care se plimbă prin cutia toracică nu este cea periculoasă. Este vorba despre creşteri osoase numite ciocuri, care apasă pe fasciculele de nervi.
Durerea fixată într-un loc e cea periculoasă, fiindcă înseamnă că acolo e hiba, e tumora, e "buba" şi, fiindcă e vorba despre pneumologie, e cazul să mai dărâmăm o temere înstăpânită în populaţie. Se sperie oamenii că radiografia înseamnă o periculoasă iradiere, aşa că, deseori, investigarea radiografică este refuzată. Realitatea spune următoarele: iradierea în urma unei radiografii este mică, cam cât bombardamentul cu raze cosmice în cinci zile. Sunt prea multe iradieri dacă ai face câte o radiografie în fiecare săptămână pe parcursul unui an, ceea ce se întâmplă extraordinar de rar.
Adevărul este că încasezi mai multă iradiere la tomografia computerizată. Tocmai de aceea, nu e bine să faci mai mult de trei computere tomograf pe an.
Să vedem care sunt semnele de alarmă venite din partea plămânului. În primul rând, tusea. Există oameni, în special fumătorii, care îşi furnizează alibiuri spunând că tusea tabagică de dimineaţă este normală.
Greşit! Orice tuse e un semn de anormalitate.